VOINȚĂ, voințe, substantiv feminin 1. Capacitate de a-şi concentra eforturile spre realizarea unui anumit scop; voie; 2. Îndrăzneală în acţiuni; hotărâre; fermitate; decizie; 3. Intenţie premeditată; 4. Senzaţie de satisfacere a gustului; voie; plăcere; plac; poftă; chef.

Sursa: DEX ’09

Etimologie: a voi + suf. -inţă (DEX ’09).

Autori

  • Denisa Fratila
  • Carmen Ivanov

    Profesor de dicție, jurnalist și voice over. Autoarea manualelor de dicție Șase sași în șase saci și Străfrunica.