xilofon, xilofoane substantiv neutru 1. Instrument muzical de percuție, alcătuit dintr-un sistem de plăci de lemn acordate diferit, care vibrează și emit sunete când sunt lovite cu niște ciocănele de lemn, de sticlă sau de metal. DEX ’09 MDA2 CADE DEX ’98 DLRLC DLRM DN MDN ’00 NODEX DETS
Etimologie:
Cuvânt provenit din limba franceză: xylophone DEX ’09
