ZBUCIUM, zbuciumuri: substantiv, gen neutru, care înseamnă : 1) Stare de nelinişte sufletească; frământare; îngrijorare.2) Agitaţie zgomotoasă; învălmăşeală gălăgioasă; tumult.
Sursa: DEX’09, DOOM 3.
Etimologie:
Cuvânt provenit de la verbul a (se) zbuciuma (DEX’09).
