Păzește-mă, Doamne, de prieteni, că de dușmani mă feresc singur” este un proverb românesc cu un ton ironic și înțelept. El înseamnă că răul venit de la un prieten (prin trădare, invidie sau neatenție) este mai periculos decât cel venit de la un dușman, pentru că de dușmani te poți apăra — știi cine sunt și mai ales, știi de ce sunt capabili, deci poți anticipa o lovitură morală sau fizică.
În schimb, un „prieten fals” te poate răni pe neașteptate, din interior.
Fii atent cui îți deschizi inima — uneori, cei care par aproape pot fi mai primejdioși decât cei care se declară împotriva ta.
