UNIVERSAL, -Ă, universali, -e, adjectiv 1. Care ţine de univers; propriu universului; 2. Care caracterizează lumea întreagă; caracteristic pentru întreg globul pământesc; 3. Care are cunoştinţe din toate domeniile; cu cultură vastă; enciclopedic; 4. (Despre unelte, instrumente, aparate) Care poate fi folosit la mai multe operații, bun pentru mai multe situații. Sursa: DEX ’09 Sinonime: […]
Articles Tagged: cum se pronunta
Cum se pronunță: al unsprezecelea
AL UNSPREZECELEA, numeral ordinal: Care ocupă locul indicat de numărul unsprezece în ordinea numărării; care se află după al zecelea. Sursa: DEX ’09 Etimologie: unsprezece + le + a (DEX ’09).
Cum se pronunță: a upercuta
A UPERCUTA, upercutez, verb: (persoane) A lovi printr-un upercut. Sursa: DEX ’09 Etimologie: din upercut (DEX ’09).
Cum se pronunță: a se foi II
A SE FOI, mă foiesc, verb 1. A umbla fără astâmpăr (într-un spaţiu restrâns); a se fâţâi; 2. A se întoarce mereu de pe o parte pe alta (în aşternut); a se zvârcoli; 3. A nu se putea hotărî (dintr-o dată); a sta la cumpănă; a şovăi; a oscila; a pendula; a balansa; a ezita. […]
Cum se pronunță: univers
UNIVERS, universuri, substantiv neutru 1. Ansamblu de fiinţe şi lucruri, manifestate în diverse forme de existenţă şi infinite în timp şi în spaţiu; 2. Suprafaţă a globului pământesc; 3. Totalitate a oamenilor care locuiesc pe globul pământesc; 4. Ansamblu al corpurilor cereşti, privit ca un sistem unic, infinit în timp și în spațiu. Sursa: DEX […]
Cum se pronunță: uniune
UNIUNE, uniuni, substantiv feminin 1. Asociere pe bază de interese comune a mai multor persoane, grupuri sau organizaţii, care se conduc de un program unic şi urmăresc realizarea aceluiaşi scop; 2. Stat constând din unirea mai multor state sau provincii. Sursa: DEX ’09 Etimologie: Cuvânt provenit din limba latină: unio, -onis; limba franceză: union (DEX […]
Cum se pronunță: unitate
UNITATE, unități, substantiv feminin 1. Numărul şi cifra unu; 2. Fiecare dintre numerele de la unu până la nouă inclusiv; unime; 3. (mai ales la plural) Ultima cifră a unui compus; 4. Mărime luată ca etalon pentru măsurarea mărimilor de acelaşi fel; 5. Caracter unitar; 6. (mil.) Subdiviziune organizatorică permanentă, administrativă, de instrucție și de […]
Cum se pronunță: fonotecă
FONOTECĂ, fonoteci, substantiv feminin 1. Colecţie de înregistrări sonore pe discuri sau pe benzi magnetice; 2. Local special amenajat, unde este depozitată o astfel de colecţie. Sursa: DEX ‘09 Etimologie: Cuvânt provenit din limba franceză: phonotheque (DEX ‘09).
Cum se pronunță: fonometru
FONOMETRU, fonometre, substantiv neutru: Aparat pentru măsurarea intensităţii sunetelor; sonometru. Sursa: DEX ‘09 Etimologie: Cuvânt provenit din limba franceză: phonométre (DEX ‘09).
Cum se pronunță: fonometrie
FONOMETRIE, fonometrii, substantiv feminin: Procedeu de măsurare a intensităţii sunetelor. Sursa: DEX ‘09 Etimologie: Cuvânt provenit din limba franceză: phonométrie (DEX ‘09).
