AFID, afide, substantiv neutru 1. (la plural) Subordin de insecte homoptere cuprinzând păduchii de plante mici, cu forme aripate și nearipate (Aphidinea); 2. (la singular) Insectă care face parte din acest subordin. Sursa: DEX ’09 Etimologie: Cuvânt provenit din limba franceză: affide (DEX ’09).
Articles Tagged: cum se pronunta
Cum se pronunță: a (se) hotărî
A (SE) HOTĂRÎ, (mă) hotărăsc, verb 1. A alege (între mai multe posibilități), a lua o hotărâre; a (se) decide; 2. A stabili, a fixa o dată, un termen etc.; 3. A destina, a meni pe cineva pentru ceva; 4. A stabili limitele unui teritoriu, a pune hotar. Sursa: DEX ’09 Sinonime: ordona, institui, stabili, […]
Cum se pronunță: a deretica
A DERETICA, deretic, verb: A face ordine şi curăţenie în casă. Sursa: DEX ’09 Sinonime: a curăța, a scutura, a strânge, (înv. și reg.) a griji, (reg.) a rândui, (prin Bucov.) a cioroboti, (Transilv.) a câștiga, (Ban. și Transilv.) a orândui, (Transilv.) a tăgăși, (Transilv. și Maram.) a ticăzui, (Transilv.) a tistăli (Sursă: Sinonime 2002). […]
Cum se pronunță: sugativă
SUGATIVĂ, sugative, substantiv feminin: Hârtie poroasă preparată special pentru a suge cerneala. Sursa: DEX ’09 Etimologie: a suge + suf. -ativă (DEX ’09).
Cum se pronunță: strigătură
STRIGĂTURĂ ~i substantiv feminin, Scurtă poezie populară, compusă din două sau din mai multe versuri, care se rostește în timpul unor jocuri populare. Din lat. strigare + suf. ~ătură. Etimologie: Cuvânt provenit din limba latină strigare. (DEX ’09)
Cum se pronunță: strigător I
STRIGĂTOR I ~oare (~ori, ~oare) 1) adj. Care strigă. 2) fig. Care se deosebește net (mai ales prin trăsături negative). ◊ ~ la cer a) care este extrem de revoltător; care trezește indignare; b) care se cere a fi luat neapărat în seamă. Din lat. strigare+ suf. ~ător. Etimologie: Cuvânt provenit din limba latină strigare. […]
Cum se pronunță: strigător II
STRIGĂTOR II ~i substantiv masculin , înv. Persoană care anunța cu voce tare unele știri; crainic; vestitor. Din lat. strigare + suf. ~ător. Etimologie: Cuvânt provenit din limba latină strigare. (DEX ’09)
Cum se pronunță: strigăt
STRIGĂT ~e substantiv neutru, 1) Sunet puternic (scos de om sau de unele animale); țipăt; răcnet. 2) Semnal emis cu voce tare. 3) rar v. STRIGĂTURĂ. Din lat. strigare+ suf. ~ăt. Etimologie: Cuvânt provenit din limba latină strigare. (DEX ’09)
Cum se pronunță: strigă
STRIGĂ ~gi substantiv feminin, 1) Fluture mare de noapte, care are pe spate pete albe, ce înfățișează un cap de mort; fluture cap-de-mort; fluturele morții. 2) Pasăre răpitoare de noapte, cu penaj cenușiu-ruginiu, cu pete albe și brune-întunecate, care se hrănește, mai ales, cu șoareci. 3) (în superstiții) Ființă imaginară despre care se crede că […]
Cum se pronunță: gutapercă
GUTAPERCĂ, substantiv feminin. Înseamnă: Substanță asemănătoare cu cauciucul, obținută din frunzele unor plante tropicale, având diferite întrebuițări în industrie, medicină și tehnică. Sursa: DEX ’09 Etimologie: Cuvânt provenit din limba franceză: gutta-percha (DEX ’09).
