Articles Tagged: cum se pronunta

STRAPONTINĂ ~e substantiv feminin, Scaun fără spetează, care se poate ridica și lăsa în jos, instalat suplimentar (într-o sală de spectacole, în tren, în trăsură etc.). [G.-D. strapontinei] Din fr. strapontin, it. strapuntino. Etimologie: Cuvânt provenit din limba franceză strapontin.  (sursa DEX ’09)

STRAS ~uri substantiv neutru, Sticlă de calitate înaltă, din care se fac imitații de pietre prețioase. Din fr. strass, germ. Strass. Etimologie: Cuvânt provenit din limba franceză strass.  (sursa DEX ’09)

STRAȘNIC ~că (~ci, ~ce) adj. și adverbial 1) Care înspăimântă; îngrozitor; înfiorător; groaznic; sinistru. Măcel ~. 2) Care este neobișnuit (ca proporții, intensitate etc.); amarnic; grozav; extraordinar. Ger ~. 3) Care este deosebit de aspru, de strict. Disciplină ~că. Din sl. strašinu. Etimologie: Cuvânt provenit din limba slavă strašinu.  (sursa DEX ’09)

STRAT ~uri substantiv neutru, 1) Material întins aproximativ uniform pe o suprafață sau între două suprafețe; pătură. ~ de nisip. 2) geol. Depunere de roci sedimentare cu o grosime și o structură aproximativ omogenă. 3) Fâșie de pământ mai ridicată, pe care se seamănă legume sau flori; vatră; răzor. 4) fig. Pătură, categorie socială. 5) […]

STRATEG ~gi substantiv masculine, 1) Comandant, bun cunoscător al strategiei militare. 2) Specialist în strategie. 3) (în Grecia antică) Magistrat care era responsabil de toate operațiile militare. Din lat. strategus, ngr. stratigós, fr. stratège. Etimologie: Cuvânt provenit din limba latină strategus.  (sursa DEX ’09)

STRATEGIC ~că (~ci, ~ce) adj., 1) Care ține de strategie; propriu strategiei. Operație ~că. 2) (despre locuri, căi de comunicație etc.) Care prezintă interes pentru strategia militară; important din punct de vedere militar. Poziție ~că. Drum ~. Din fr. stratégique. Etimologie: Cuvânt provenit din limba franceză stratégique.  (sursa DEX ’09)

A STRATIFICAstratific vb. tranz. A face să se stratifice. Din fr. stratifier, lat. stratificare. Etimologie: Cuvânt provenit din limba franceză stratifier.  (sursa DEX ’09)

A SE STRATIFICA pers. 3 se stratifică vb. intranz. A se așeza în straturi. Din fr. stratifier, lat. stratificare. Etimologie: Cuvânt provenit din limba franceză stratifier.  (sursa DEX ’09)

STRATIFICAȚIE ~i substantiv feminin, Mod de dispunere a rocilor sedimentare în straturi suprapuse. Din fr. stratification. Etimologie: Cuvânt provenit din limba franceză stratification.  (sursa DEX ’09)

STRATIGRAFIC ~că (~ci, ~ce) adj., Care ține de stratigrafie; propriu stratigrafiei. Din fr. stratigraphique. Etimologie: Cuvânt provenit din limba franceză stratigraphique.  (sursa DEX ’09)