Cum se pronunță: revulsie

REVULSIE, revulsii, substantiv feminin: Metodă de tratament care constă în iritarea locală a pielii cu scopul de a deplasa sângele stagnat într-un organ inflamat. Sursa: DEX ’09 Etimologie: Cuvânt provenit din limba franceză: révulsion (DEX ’09).

Vezi cum se pronunță

Cum se pronunță: revolver

REVOLVER, revolvere, substantiv neutru 1. Mică armă portativă cu repetiţie şi cu magazie în formă de butoiaş, mânuită cu o singură mână; 2. Ciocan mecanic acţionat cu aer comprimat. Sursa: DEX ’09 Sinonime: pistol, ciocan pneumatic (Sursă: Sinonime 2002). Etimologie: Cuvânt provenit din limba franceză: revolver; limba germană: Revolver (DEX ’09).

Vezi cum se pronunță

Cum se pronunță: revoluționar

REVOLUȚIONAR, -Ă, revoluționari, -e, I. adjectiv 1. Care ţine de revoluţie; propriu revoluţiei; 2. Care este orientat spre înfăptuirea unei revoluţii; 3. Care este stabilit de revoluţie; menit să consolideze biruinţa revoluţiei; II. substantiv masculin și feminin 1. Adept al unei revoluţii; 2. Persoană care participă la o revoluţie; 3. Persoană care a iniţiat o […]

Vezi cum se pronunță

Cum se pronunță: vâlvă

VÂLVĂ, vâlve, substantiv feminin. 1) Agitaţie zgomotoasă; învălmăşeală gălăgioasă; vâltoare; tumult. 2) Părere publică favorabilă sau defavorabilă despre cineva sau ceva; reputaţie; faimă. Sursa: DEX 09 Etimologie: Cuvânt provenit din slavă vluhvu (DEX 09)

Vezi cum se pronunță

Cum se pronunță: vâltoare

VÂLTOARE, vâltori, substantiv feminin. 1) Loc unde apa formează vârtejuri; vârtej de apă; volbură; bulboană; vâlvoare. 2) fig. Agitaţie zgomo-toasă; învălmăşeală gălăgioasă; tumult. Sursa: DEX 09 Etimologie: Cuvânt provenit din lat. voltoria (DEX 09)

Vezi cum se pronunță

Cum se pronunță: a ridiculiza

A RIDICULIZA, ridiculizez, verb: (persoane sau situaţii) A face să apară ridicol; a lua în râs, evidenţiind ridicolul. Sursa: DEX ’09 Sinonime: satiriza, batjocori (Sursă: Sinonime 2002). Etimologie: Cuvânt provenit din limba franceză: ridiculiser (DEX ’09).

Vezi cum se pronunță

Cum se pronunță: a ridica

A RIDICA, ridic, verb 1. A lua de jos; 2. A trage în sus pe verticală; a înălţa; 3. (obiecte care acopera ceva) A lua, dând la o parte. Sursa: DEX ’09 Etimologie: Cuvânt provenit din limba latină: eradicare (DEX ’09).

Vezi cum se pronunță