GIRAȚIE, girații, substantiv feminin. Înseamnă: Mișcare ciurculară; rotație. Sursa: DEX ’09 Sinonime: rotație (Sursa: Sinonime 2002). Etimologie: Cuvânt provenit din limba franceză: giration (DEX ’09).
Articles Tagged: cum se pronunta
Cum se pronunță: giratar
GIRATAR, giratari, substantiv masculin. Înseamnă: Persoană pentru care se girează o poliță sau o cambie. Sursa: DEX ’09 Etimologie: Cuvânt provenit din limba italiană: giratario (DEX ’09).
Cum se pronunță: girant
GIRANT, giranți, substantiv masculin. Înseamnă: Persoană care girează o poliță sau o cambie. Sursa: DEX ’09 Sinonime: remitent (Sursa: Sinonime 2002). Etimologie: Cuvânt provenit din limba italiană: girante; limba germană: Girant (DEX ’09).
Cum se pronunță: a se giugiuli
A SE GIUGIULI, mă giugiulesc, verb. Înseamnă: fam. A face (concomitent) schimb de giugiuleli (cu cineva); a se mângâia, a se drăgosti, a se ciuguli. Sursa: DEX ’09 Etimologie: Cuvânt cu origine necunoscută (DEX ’09).
Cum se pronunță: a giugiuli
A GIUGIULI, giugiulesc, verb. Înseamnă: fam. (persoane) A atinge ușor și repetat cu mâna în semn de afecțiune, spunând concomitent vorbe de dragoste; a mângâia; a drăgosti. Sursa: DEX ’09 Sinonime: alinta, dezmierda, mângâia (Sursa: Sinonime 2002). Etimologie: Cuvânt cu origine necunoscută (DEX ’09).
Cum se pronunță: rezol
REZOL, rezoli, substantiv masculin: Răşină sinterică, obţinută prin condensarea unor fenoli cu formaldehida, folosită ca lac izolant în electrotehnică. Sursa: DEX ’09 Sinonime: (chim.) bachelită A (Sursă: Sinonime 2002). Etimologie: Cuvânt provenit din limba franceză: résol; limba germană: Resol (DEX ’09).
Cum se pronunță: rezită
REZITĂ, rezite, substantiv feminin: Răşină sintetică, obţinută prin condensarea la cald a fenolului cu formaldehida, având diferite întrebuinţări (la fabricarea izolatoarelor electrice, a unor obiecte de uz casnic etc.). Sursa: DEX ’09 Sinonime: (chim.) bachelită C (Sursă: Sinonime 2002). Etimologie: Cuvânt provenit din limba franceză: résite; limba germană: Resit (DEX ’09).
Cum se pronunță: rezistor
REZISTOR, rezistoare, substantiv neutru: Element de circuit care prezintă o anumită rezistenţă electrică şi este folosit în construcţia reostatelor, a aparatelor de încălzire electrică şi în electrotehnică; rezistenţă. Sursa: DEX ’09 Sinonime: rezistență (Sursă: Sinonime 2002). Etimologie: Cuvânt provenit din limba franceză: résisteu; limba engleză: resistor (DEX ’09).
Cum se pronunță: rezistență
REZISTENȚĂ, rezistențe, substantiv feminin 1. Acțiunea de a rezista; 2. Caracter rezistent; durabilitate; trăinicie; 3. Forţă de opunere; împotrivire; 4. Element de circuit care prezintă o anumită rezistenţă electrică şi este folosit în construcţia reostatelor, a aparatelor de încălzire electrice. Sursa: DEX ’09 Etimologie: Cuvânt provenit din limba franceză: résistence; limba italiană: resistenza (DEX ’09).
Cum se pronunță: rezistent
REZISTENT, -Ă, rezistenți, -te, adjectiv 1. (despre lucruri) Care rezistă; nesupus la acţiuni externe; 2. (despre fiinţe) Care suportă (uşor) vicisitudinile vieţii; în stare să treacă peste orice dificultăţi. Sursa: DEX ’09 Sinonime: tare, solid, durabil, puternic, (pop.) pilos, trainic, viabil, persistent, (livr.) peren, indestructibil (Sursă: Sinonime 2002). Etimologie: Cuvânt provenit din limba franceză: résistant; […]
