REMONTOAR, remontoare, substantiv neutru: Mecanism cu ajutorul căruia se întoarce arcul unui ceasornic. Sursa: DEX ’09 Etimologie: Cuvânt provenit din limba franceză: remontoire (DEX ’09).
Articles Tagged: cum se pronunta
Cum se pronunță: remontant
REMONTANT, -Ă, remontanți, -te, adjectiv 1. (despre substanţe, medicamente, factori etc.) Care remontează; care restabileşte forţele fizice; care redă energie; reconstituant; 2. (despre unele plante) Care înfloreşte de mai multe ori în perioada de vegetaţie. Sursa: DEX ’09 Etimologie: Cuvânt provenit din limba franceză: remontant (DEX ’09).
Cum se pronunță: remontă
REMONTĂ, remonte, substantiv feminin (înv.) 1. Cal tânăr, procurat pentru armată; 2. Serviciu militar care se ocupa cu achiziţionarea cailor pentru armată. Sursa: DEX ’09 Etimologie: Cuvânt provenit din limba franceză: remonte; limba germană: Remonte (DEX ’09).
Cum se pronunță: remizier
REMIZIER, -Ă, remizieri, -e, substantiv masculin și feminin: Lucrător comercial plătit prin remiză. Sursa: DEX ’09 Etimologie: Cuvânt provenit din limba franceză: remisier (DEX ’09).
Cum se pronunță: remiză
REMIZĂ, remize, substantiv feminin 1. (la şah) Situaţie în care partenerii consimt reciproc asupra unui rezultat de egalitate; 2. (în comerţ) Remuneraţie sub forma unei cote procentuale acordate lucrătorilor, în funcţie de volumul mărfurilor vândute; 3. Construcție prevăzută cu instalații de spălare și de ventilare, precum și cu un mic atelier de reparații, folosită pentru […]
Cum se pronunță: remitent
REMITENT, -Ă, remitenți, -te, I. adjectiv 1. (despre boli) Care slăbeşte din intensitate la anumite intervale de timp; 2. Care poate fi remis; II. substantiv masculin și feminin: Posesor al unei poliţe. Sursa: DEX ’09 Sinonime: (substantiv) girant (Sursă: Sinonime 2002). Etimologie: Cuvânt provenit din I. limba franceză: remittent; II. limba germană: Remittent (DEX ’09).
Cum se pronunță: reminiscență
REMINISCENȚĂ, reminiscențe, substantiv feminin 1. Amintire vagă, imprecisă a unor fapte aproape dispărute din memorie; 2. Urma materială, abia perceptibilă, a unor realităţi trecute; rămăşiţă vagă; 3. (în creaţia artistică şi literară) Element inspirat ca urmare a unei influenţe mai mult sau mai puţin conștiente. Sursa: DEX ’09 Etimologie: Cuvânt provenit din limba franceză: reminiscence; […]
Cum se pronunță: remige
REMIGE, remige, substantiv feminin: Fiecare dintre penele mari ale aripilor unei păsări, care serveşte la baterea aerului în timpul zborului. Sursa: DEX ’09 Etimologie: Cuvânt provenit din limba franceză: rémige (DEX ’09).
Cum se pronunță: a se repauza
A SE REPAUZA, se repauzează, verb 1. A face un repaus; a se opri un timp oarecare dintr-o activitate; a se odihni; a se recrea; 2. A fi în mormânt; a dormi somnul de veci; a zace; a odihni. Sursa: DEX ’09 Etimologie: Cuvânt provenit din limba latină: repausare (DEX ’09).
Cum se pronunță: a se repatria
A SE REPATRIA, se repatriază, verb: (despre emigranţi, prizonieri etc.) A se întoarce în patrie; a reveni în patrie. Sursa: DEX ’09 Etimologie: Cuvânt provenit din limba latină: repatriare; limba franceză: repatrier (DEX ’09).
