Articles Tagged: cum se pronunta

REGURGITAȚIE, regurgitații, substantiv feminin: Întoarcere a alimentelor din stomac în gură în cazul unui efort de vomă. Sursa: DEX ’09 Etimologie: Cuvânt provenit din limba franceză: régurgitation (DEX ’09).

REGULAT, adverb 1. În mod sistematic; 2. În mod obişnuit; firesc; normal. Sursa: DEX ’09 Sinonime: normal, categoric, decis, ferm, hotărât, net, tranșant (Sursă: Sinonime 2002). Etimologie: v. a regula (DEX ’09).

REGULAT, -Ă, regulați, -te, adjectiv 1. v. a regula; 2. Care se repetă cu precizie la anumite intervale; 3. Care nu prezintă abateri de la regulă, de la normă; 4. Care este cumpătat; fără excese. Sursa: DEX ’09 Sinonime: armonios, ritmic, periodic, normal, uniform, disciplinat, (mil.) (înv.) regular (Sursă: Sinonime 2002). Etimologie: Cuvânt provenit din […]

REGULARITATE, regularități, substantiv feminin 1. Caracter regulat; ritmicitate; 2. Proprietate a unui ansamblu de a fi alcătuit din elemente reciproc corespondente şi de a prezenta, pe această bază, o armonie. Sursa: DEX ’09 Sinonime: ritmicitate (Sursă: Sinonime 2002). Etimologie: Cuvânt provenit din limba franceză: régularité (DEX ’09).

REGULAMENTAR, -Ă, regulamentari, -e, adjectiv: Care ţine de regulament; propriu unui regulament. Sursa: DEX ’09 Sinonime: reglementar, (înv.) regular (Sursă: Sinonime 2002). Etimologie: regulament + suf. -ar (DEX ’09).

REGULAMENT, regulamente, substantiv neutru: Ansamblu de reguli cu caracter normativ care reglementează diverse activităţi. Sursa: DEX ’09 Sinonime: (înv.) reglement, statut (Sursă: Sinonime 2002). Etimologie: Cuvânt provenit din limba latină: regulamentum (DEX ’09).

REGULĂ, reguli, substantiv feminin 1. Normă potrivit căreia se desfăşoară o activitate; precept; 2. (mat.) Mod de rezolvare a unor probleme; 3. Principiu călăuzitor; linie de conduită. Sursa: DEX ’09 Sinonime: uzanță, canon, indicație, normă, precept, principiu, rânduială, (înv.) pravilă, tocmeală, ceremonial, disciplină, ordine (Sursă: Sinonime 2002). Etimologie: Cuvânt provenit din limba latină: regula; limba […]

REGRETAT, -Ă, regretați, -te, adjectiv 1. v. a regreta; 2. (despre un decedat) A cărui moarte trezeşte un sentiment de adânc regret; biet. Sursa: DEX ’09 Etimologie: v. a regreta (DEX ’09).

REGRES, regrese, substantiv neutru: (în opoziţie cu progres) Întoarcere de la o formă superioară de dezvoltare la una inferioară; mers înapoi; decădere; declin; decadenţă. Sursa: DEX ’09 Sinonime: declin, involuție (Sursă: Sinonime 2002). Etimologie: Cuvânt provenit din limba latină: regressus; limba italiană: regresso; limba germană: Regress (DEX ’09).

REGN, regnuri, substantiv neutru: Categorie sistematică superioară, utilizată în clasificarea lumii vii. Sursa: DEX ’09 Etimologie: Cuvânt provenit din limba franceză: regne; limba latină: regnum, -i (DEX ’09).