Cum se pronunță: rezecție

REZECȚIE, rezecții, substantiv feminin: Intervenţie chirurgicală prin care se înlătură (parţial sau integral) un organ sau un ţesut afectat. Sursa: DEX ’09 Etimologie: Cuvânt provenit din limba franceză: résection; limba latină: resectio, -onis (DEX ’09).

Vezi cum se pronunță →

Cum se pronunță: rezalit

REZALIT, rezalite, substantiv neutru: Porţiune de zid ieşită din linia faţadei şi prezentând o anumită compoziție. Sursa: DEX ’09 Etimologie: Cuvânt provenit din limba germană: Risalit (DEX ’09).

Vezi cum se pronunță →

Cum se pronunță: revulsiv

REVULSIV, -Ă, revulsivi, -e, adjectiv (și substantiv): (despre substanţe, medicamente etc.) Care provoacă revulsie; de revulsie; propriu revulsiei. Sursa: DEX ’09 Etimologie: Cuvânt provenit din limba franceză: révulsif (DEX ’09).

Vezi cum se pronunță →

Cum se pronunță: revulsie

REVULSIE, revulsii, substantiv feminin: Metodă de tratament care constă în iritarea locală a pielii cu scopul de a deplasa sângele stagnat într-un organ inflamat. Sursa: DEX ’09 Etimologie: Cuvânt provenit din limba franceză: révulsion (DEX ’09).

Vezi cum se pronunță →

Cum se pronunță: revolver

REVOLVER, revolvere, substantiv neutru 1. Mică armă portativă cu repetiţie şi cu magazie în formă de butoiaş, mânuită cu o singură mână; 2. Ciocan mecanic acţionat cu aer comprimat. Sursa: DEX ’09 Sinonime: pistol, ciocan pneumatic (Sursă: Sinonime 2002). Etimologie: Cuvânt provenit din limba franceză: revolver; limba germană: Revolver (DEX ’09).

Vezi cum se pronunță →

Cum se pronunță: revoluționar

REVOLUȚIONAR, -Ă, revoluționari, -e, I. adjectiv 1. Care ţine de revoluţie; propriu revoluţiei; 2. Care este orientat spre înfăptuirea unei revoluţii; 3. Care este stabilit de revoluţie; menit să consolideze biruinţa revoluţiei; II. substantiv masculin și feminin 1. Adept al unei revoluţii; 2. Persoană care participă la o revoluţie; 3. Persoană care a iniţiat o […]

Vezi cum se pronunță →

Cum se pronunță: vâlvă

VÂLVĂ, vâlve, substantiv feminin. 1) Agitaţie zgomotoasă; învălmăşeală gălăgioasă; vâltoare; tumult. 2) Părere publică favorabilă sau defavorabilă despre cineva sau ceva; reputaţie; faimă. Sursa: DEX 09 Etimologie: Cuvânt provenit din slavă vluhvu (DEX 09)

Vezi cum se pronunță →