Articles Tagged: cum se pronunta

GIULGIU, giulgiuri, substantiv neutru. Înseamnă: 1. Bucată de pânză foarte subțire și fină; 2. Bucată de pânză subțire cu care se acoperă mortul; lințoliu; 3. fig. Material întins uniform pe o suprafață/ Sursa: DEX ’09 Sinonime: lințoliu, pânză,  sovon, păioară,  pânzuială, sălie,  cearșaf, grobnic (Sursa: Sinonime 2002). Etimologie: Cuvânt provenit din limba maghiară: gyolcs (DEX […]

GIUBEA, giubele, substantiv feminin. Înseamnă: arh. Haină de postav, lungă și largă, purtată în trecut de boieri și de alte categorii sociale. Sursa: DEX ’09 Etimologie: Cuvânt provenit din limba turcă: cüppe (DEX ’09).

GIRUETĂ, giruete, substantiv feminin. Înseamnă: Instrument meteorologic pentru determinarea direcției și intensității vântului. Sursa: DEX ’09 Sinonime: anemoscop (Sursa: Sinonime 2002). Etimologie: Cuvânt provenit din limba franceză: girouette (DEX ’09).

GIROMETRU, girometre, substantiv neutru. Înseamnă: Aparat care înregistrează viteza unghiulară a unui avion. Sursa: DEX ’09 Etimologie: Cuvânt provenit din limba franceză: gyrometre (DEX ’09).

GIREADĂ, girezi, substantiv feminin. Înseamnă: reg. Grămadă înaltă (de paie, de fân, de coceni etc.) în formă de prismă; scârță. Sursa: DEX ’09 Sinonime: grămadă, maldăr, morman, movilă, purcoi, șiră (Sursa: Sinonime 2002). Etimologie: Cuvânt cu origine necunoscută (DEX ’09).

GIRATORIU, giratorie, giratorii, adjectiv. Înseamnă: (despre o mișcare) Care este în formă de cerc; rotativ; circular. Sens de circulație. Sursa: DEX ’09 Sinonime: circular (Sursa: Sinonime 2002). Etimologie: Cuvânt provenit din limba franceză: giratoire (DEX ’09).

GIRAȚIE, girații, substantiv feminin. Înseamnă: Mișcare ciurculară; rotație. Sursa: DEX ’09 Sinonime: rotație (Sursa: Sinonime 2002). Etimologie: Cuvânt provenit din limba franceză: giration (DEX ’09).

GIRATAR, giratari, substantiv masculin. Înseamnă: Persoană pentru care se girează o poliță sau o cambie. Sursa: DEX ’09 Etimologie: Cuvânt provenit din limba italiană: giratario (DEX ’09).

GIRANT, giranți, substantiv masculin. Înseamnă: Persoană care girează o poliță sau o cambie. Sursa: DEX ’09 Sinonime: remitent (Sursa: Sinonime 2002). Etimologie: Cuvânt provenit din limba italiană: girante; limba germană: Girant (DEX ’09).

A SE GIUGIULI, mă giugiulesc, verb. Înseamnă: fam. A face (concomitent) schimb de giugiuleli (cu cineva); a se mângâia, a se drăgosti, a se ciuguli. Sursa: DEX ’09 Etimologie: Cuvânt cu origine necunoscută (DEX ’09).