Articles Tagged: cum se pronunta

REMANENȚĂ, remanențe, substantiv feminin: Stare care continuă să se menţină şi după încetarea acţiunii factorilor externi care au provocat-o. Sursa: DEX ’09 Etimologie: Cuvânt provenit din limba franceză: rémanence (DEX ’09).

REMANENT, -Ă, remanenți, -te, adjectiv: (despre câmpuri electrice sau magnetice) Care ţine de remanenţă; propriu remanenţei. Sursa: DEX ’09 Etimologie: Cuvânt provenit din limba franceză: rémanent (DEX ’09).

REMAKE, remake-uri, substantiv neutru: Ecranizare nouă a unui film turnat mai demult. Sursa: DEX ’09 Etimologie: Cuvânt provenit din limba engleză (DEX ’09).

REMAIEZĂ, remaieze, substantiv feminin: Lucrătoare specializată în operaţiile de remaiere. Sursa: DEX ’09 Etimologie: Cuvânt provenit din limba franceză: remmailleuse (DEX ’09).

REM, remi, substantiv masculin: Unitate de măsură a dozelor de radiaţie, raportate la efectul lor biologic. Sursa: DEX ’09 Etimologie: Cuvânt provenit din limba engleză, limba franceză: rem (DEX ’09).

RELUARE, reluări, substantiv feminin: Acțiunea de a relua și rezultatul ei. Sursa: DEX ’09 Sinonime: recucerire, reocupare, reîncepere, continuare (Sursă: Sinonime 2002). Etimologie: v. a relua (DEX ’09).

RELICVARIU, relicvarii, substantiv neutru: Cutie făcută din metale preţioase, în care se păstrează rămăşiţele trupeşti ale unui sfânt. Sursa: DEX ’09 Etimologie: Cuvânt provenit din limba franceză: reliquaire (DEX ’09).

RELICVĂ, relicve, substantiv feminin 1. Obiect păstrat ca o amintire scumpă din trecut; vestigiu; 2. (la plural) Rămăşiţă (oseminte, resturi de îmbrăcăminte etc.) aparţinând unei persoane, considerate sfântă; moaşte. Sursa: DEX ’09 Sinonime: rămășiță, urmă, vestigiu, moaște (Sursă: Sinonime 2002). Etimologie: Cuvânt provenit din limba franceză: relique; limba latină: reliquiae (DEX ’09).

RELICT, -Ă, relicți, -te, adjectiv (și substantiv): Specie relictă = specie de plante sau de animale care s-a menţinut până astăzi dintr-o floră sau dintr-o faună dispărută. Sursa: DEX ’09 Etimologie: Cuvânt provenit din limba germană: relikt; limba latină: relictus (DEX ’09).

RELEVMENT, relevmente, substantiv neutru (tehn.): Unghi format în plan orizontal de direcţia unui obiect şi o direcţie de referinţă. Sursa: DEX ’09 Etimologie: Cuvânt provenit din limba franceză: relevement (DEX ’09).