GENERALISIM, generalisimi, substantiv masculin, care înseamnă: (în unele țări) Comandant suprem al armatei. Sursa: DEX ’09 Sinonime: arhistratig (Sursa: Sinonime 2002). Etimologie: Cuvânt provenit din limba italiană: generalissimo; limba franceză: généralissime (DEX ’09).
Articles Tagged: cum se pronunta
Cum se pronunță: genealogist
GENEALOGIST, -TĂ, genealogiști, -te, substantiv feminin și masculin, care înseamnă: Specialist în genealogie. Sursa: DEX ’09 Etimologie: Cuvânt provenit din limba franceză: généalogiste (DEX ’09).
Cum se pronunță: genealogie
GENEALOGIE, genealogii, substantiv feminin, care înseamnă: 1. Filiație a membrilor unei familii, de diferite generații, în funcție de gradul lor de rudenie; 2. Reprezentare într-un tablou, într-un grafic a unei astfel de filiații; 3. Știință care se ocupă cu studiul diferitelor filiații; istorie a neamului. Sursa: DEX ’09 Sinonime: spiță (Sursa: Sinonime 2002). Etimologie: Cuvânt […]
Cum se pronunță: genealogic
GENEALOGIC, -CĂ, genealogici, -ce, adjectiv. Înseamnă: Care ține de genealogie; propriu genealogiei; Arbore genealogic, adică reprezentare grafică sub formă de arbore a unei genealogii. Sursa: DEX ’09 Etimologie: Cuvânt provenit din limba franceză: généalogique (DEX ’09).
Cum se pronunță: genat
GENAT, -TĂ, genați, -te, adjectiv. Înseamnă: (despre ochi) Care are gene lungi; cu gene lungi. Sursa: DEX ’09 Etimologie: Cuvânt provenit din varianta: geană (DEX ’09).
Cum se pronunță: genă
GENĂ, gene, substantiv feminin, care înseamnă: (biologie) Particulă localizată într-un comozom, care determină dezvoltarea caracterelor ereditare. Sursa: DEX ’09 Etimologie: Cuvânt provenit din limba franceză: gène (DEX ’09).
Cum se pronunță: gen
GEN, genuri, substantiv netru, care înseamnă: 1. Grup de ființe sau de obiecte care se carcterizează printr-o anumită însușire; fel, soi, specie, categorie; 2. Fel de a fi al cuiva; natură; 3. (biol.) Categorie semantică inferioară familiei și superioară speciei; 4. Categorie gramaticală bazată pe distincția dintre ființe și obiecte, precum și dintre ființele de […]
Cum se pronunță: a sfătui
A SFĂTUI~esc 1. vb. tranz. (persoane) A susține cu sfaturi, recomandări; a învăța; a povățui; a îndruma. 2. vb. intranz. rar A sta la vorbă. Din sl. subĕtu + suf. ~os. Etimologie: Cuvânt provenit din limba slavă subĕtu. (sursa DEX ’09)
Cum se pronunță: a sfărâma
A SFĂRÂMAsfărâm vb. tranz. 1) (obiecte fragile sau casante) A face să se sfărâme. 2) A face să eșueze; a zădărnici. ~ lanțurile robiei a scăpa de robie, dobândind libertatea. Din alb. thërrime. Etimologie: Cuvânt provenit din limba albaneză thërrime. (sursa DEX ’09)
Cum se pronunță: a sfădi
A SFĂDI~esc vb. tranz. rar (persoane) A face să se sfădească; a certa. Din sl. suvada. Etimologie: Cuvânt provenit din limba slavă suvada. (sursa DEX ’09)
