Cum se pronunță: sentință

SENTINȚĂ ~e substantiv feminin 1) Decizie a unei instanțe judecătorești. 2) Formulă lapidară conținând o cugetare sau un gând adânc, o normă de conduită; aforism; maximă. [G.-D. sentinței]. Din lat. sententia, fr. sentence. Etimologie: Cuvânt provenit din limba latină sententia. (sursa DEX ’09)

Vezi cum se pronunță →

Cum se pronunță: sentimentalitate

SENTIMENTALITATE substantiv feminin, Caracter sentimental; predispoziție spre exagerarea sentimentelor. [G.-D. sentimentalității]. Din fr. sentimentalité. Etimologie: Cuvânt provenit din limba franceză sentimentalité. (sursa DEX ’09)

Vezi cum se pronunță →

Cum se pronunță: sentimentalism

SENTIMENTALISM ~e substantiv neutru, 1) (în sec. XVIII și începutul sec. XIX) Curent literar caracterizat prin reliefarea vieții sentimentale a omului. 2) Sensibilitate excesivă; exagerare a sentimentelor. ◊ A cădea în ~ a deveni sentimental; a-și exagera sentimentele. 3) Comportare sau atitudine de om sentimental. Din fr. sentimentalisme. Etimologie: Cuvânt provenit din limba franceză sentimentalisme. […]

Vezi cum se pronunță →

Cum se pronunță: sentimental

SENTIMENTAL ~ă (~i, ~e) 1)adj., Care ține de sentimente; propriu sentimentelor; afectiv. Educație ~ă. 2) Care provine din sentimente. Roman ~. 3) Care este pătruns de sentimente. Ton ~. 4) Care trezește sentimente; afectiv. Muzică ~ă. Romanță ~ă. 5) și substantival Care vădește o sensibilitate deosebită; care se înduioșează ușor. Din fr. sentimental, lat. sentimentalis. […]

Vezi cum se pronunță →

Cum se pronunță: sentiment

SENTIMENT ~e substantiv neutru, 1) Proces afectiv care reflectă atitudinea emoțională a omului față de realitate; simțământ. ~e nobile. ◊ ~e pozitive sentimente care aduc satisfacție sufletească și care stimulează activitatea omului. ~e negative sentimente care tulbură spiritul și demoralizează. 2) Atitudine afectivă față de cineva sau față de ceva; simțământ. ~ de frate. 3) […]

Vezi cum se pronunță →

Cum se pronunță: sentențios

SENTENȚIOS ~oasă (~oși, ~oase) 1) (despre stil, vorbire, ton etc.) adj., Care conține sentințe. 2) (despre persoane) Care folosește multe sentințe în vorbire; care face uz de multe maxime. 3) Care are formă de sentință. [Sil. -ți-os]. Din fr. sentencieux. Etimologie: Cuvânt provenit din limba franceză sentencieux. (sursa DEX ’09)

Vezi cum se pronunță →

Cum se pronunță: sensibilizare

SENSIBILIZARE ~ări substantiv feminin, 1) v. A SENSIBILIZA. 2) Creștere patologică a sensibilității organismului la acțiunea unor factori externi (fizici, chimici sau biologici).Din fr. sensibiliser. Etimologie: Cuvânt provenit din limba franceză sensibiliser. (sursa DEX ’09)

Vezi cum se pronunță →

Cum se pronunță: sensibilitate

SENSIBILITATE ~ăți, substantiv feminin, 1) Caracter sensibil. 2) Receptivitate emotivă; afectivitate. [G.-D. sensibilității]. Din lat. sensibilitas, ~atis, fr. sensibilité. Etimologie: Cuvânt provenit din limba latină sensibilitas. (sursa DEX ’09)

Vezi cum se pronunță →

Cum se pronunță: sensibil

SENSIBIL ~ă (~i, ~e) 1) (despre persoane) adj., Care reacționează ușor la acțiunea factorilor externi. 2) (despre ființe) Care reacționează cu ușurință la durere. 3) (despre lucruri) Care poate fi perceput cu ușurință de organele de simț sau de spirit. 4) (despre organe sau organisme) Care poate reacționa la cele mai slabe excitații. 5) Care […]

Vezi cum se pronunță →