AEROLOGIC, -A, aerologici, -ce, adjectiv Referitor la aerologie, de aerologie. Sursa: DEX ’09 Etimologie: Cuvânt provenit din limba franceză: aérologique (DEX ’09).
Articles Tagged: cum se pronunta
Cum se pronunță: aerolog
AEROLOG, -A, aerologi, -ge, substantiv masculin şi feminin (Rar la f.) Specialist în aerologie. Sursa: DEX ’09 Etimologie: Cuvânt provenit din limba franceză: aérologue (DEX ’09).
Cum se pronunță: aerolit
AEROLIT, aerolite, substantiv neutru Corp (meteorit, pulbere) care cade pe Pământ din spațiul interplanetar. Sursa: DEX ’09 Etimologie: Cuvânt provenit din limba franceză: aérolithe (DEX ’09).
Cum se pronunță: ciclic
CICLIC, -Ă, ciclici, -ce, adjectiv 1. Care se produce în ciclu; cu proprietatea de a se realiza la intervale regulate; periodic; 2. (despre compuşi chimici) Care este constituit din molecule ce formează un ciclu închis; 3. (despre opere muzicale sau literare) Care conţine câteva părţi independente. Sursa: DEX ’09 Etimologie: Cuvânt provenit din limba franceză: […]
Cum se pronunță: ciclamă
CICLAMĂ, ciclame, substantiv feminin 1. Plantă erbacee decorativă, cu frunze dispuse în rozetă, cultivată pentru florile ei divers colorate şi plăcut mirositoare; 2. Floare a acestei plante. Sursa: DEX ’09 Etimologie: Cuvânt provenit din limba italiană: ciclamino; limba franceză: cyclamen (DEX ’09).
Cum se pronunță: cicerone
CICERONE, ciceroni, substantiv masculin: Persoană care însoţeşte pe cineva (vizitatori, turişti, călători etc.) şi dă explicaţii necesare; ghid; călăuză. Sursa: DEX ’09 Etimologie: Cuvânt provenit din limba italiană: cicerone; limba franceză: cicérone (DEX ’09).
Cum se pronunță: cicero
CICERO, substantiv neutru 1. Garnitură de caractere tipografice (de 12 puncte); 2. Corp de literă din această garnitură. Sursa: DEX ’09 Etimologie: Cuvânt provenit din limba franceză: cicéro (DEX ’09).
Cum se pronunță: cicălitor
CICĂLITOR, -OARE, cicălitori, -oare, adjectiv: (despre persoane) Care cicăleşte; sâcâitor. Sursa: DEX ’09 Etimologie: a cicăli + suf. -tor (DEX ’09).
Cum se pronunță: cică
CICĂ, adverb (pop., fam.) 1. (atribuie celor spuse nesiguranţă, îndoială etc.) Se zice că; se vorbeşte că; 2. Chipurile; vine vorba. Sursa: DEX ’09 Etimologie: [zi]ce + că (DEX ’09).
Cum se pronunță: cicatrizant
CICATRIZANT, -Ă, cicatrizanți, -te, adjectiv (și substantiv): (despre substanţe, medicamente, factori etc.) Care cicatrizează; care face ca o rană să se cicatrizeze. Sursa: DEX ’09 Etimologie: Cuvânt provenit din limba franceză: cicatrisant (DEX ’09).
