FOLOSITOR, -OARE, folositori, -oare, adjectiv: Care foloseşte (la ceva); care este de folos; util. Sursa: DEX ‘09 Sinonime: binevenit, eficace, eficient, operativ, practic, productiv, util, (rar) operant, (înv.) putincios (Sursă: Sinonime 2002). Etimologie: a folosi + suf. -tor (DEX ‘09).
Articles Tagged: cum se pronunta
Cum se pronunță: folosință
FOLOSINȚĂ, folosințe, substantiv feminin 1. Dreptul de a folosi un bun; 2. (înv.) avantaj, beneficiu, câștig, folos, profit. Sursa: DEX ‘09 Etimologie: a folosi + suf. -inţă (DEX ‘09).
Cum se pronunță: folos
FOLOS, foloase, substantiv neutru: Venit material sau spiritual; câştig; beneficiu; avantaj; profit. Sursa: DEX ‘09 Sinonime: afacere, avantaj, chilipir, câștig, pricopseală, profit, binefacere, dar (Sursă: Sinonime 2002). Etimologie: Cuvânt provenit din limba neogreacă: ófelos (DEX ‘09).
Cum se pronunță: fluturaș
FLUTURAȘ, fluturași, substantiv masculin: (diminutiv de la fluture) Mic anunţ (afiş) care se distribuie. Sursa: DEX ‘09 Etimologie: fluture + suf. -aş (DEX ‘09).
Cum se pronunță: fluierător
FLUIERĂTOR, -OARE, fluierători, -oare, adjectiv: Care fluieră. Sursa: DEX ‘09 Etimologie: a fluiera + suf. -ător (DEX ‘09).
Cum se pronunță: flogistic II
FLOGISTIC, -Ă, flogistici, -ce, adjectiv: Care provine din ardere; de ardere. Sursa: DEX ‘09 Etimologie: Cuvânt provenit din limba franceză: phlogistique (DEX ‘09).
Cum se pronunță: a se palataliza
A SE PALATALIZA, pers. a 3-a se ~ează, verb intranzitiv – (despre sunete consonante) A căpăta un caracter (timbru) palatal. Sursă: DEX ’09 Etimologie: cuvânt provenit din limba franceză “palataliser”
Cum se pronunță: a palataliza
A PALATALIZA, palatalizez, verb tranzitiv – A face să se palatalizeze. Sursă: DEX ’09 Etimologie: cuvânt provenit din limba franceză “palataliser”
Cum se pronunță: a folosi
A FOLOSI, folosesc, verb 1. A pune în practică; a întrebuinţa; a utiliza; 2. (urmat de un complement indirect în dativ) A fi de folos (moral sau material); a servi; a sluji. Sursa: DEX ‘09 Etimologie: din folos (DEX ‘09).
Cum se pronunță: țuști
ȚUȘȚI, interjecție – (se folosește pentru a reda o mișcare bruscă și neașteptată a unei ființe care țâșnește de undeva). Iepurele ~ din tufiș. * A face ~ a se deplasa iute dintr-o singură mișcare. Sursă: DEX ’09 Etimologie: cuvânt onomatopeic

