A FREDONA, fredonez, verb: A cânta încet, fără cuvinte, ca pentru sine; a murmura; a îngâna. Sursa: DEX ’09 Etimologie: Cuvânt provenit din limba franceză: fredonner (DEX ’09).
Articles Tagged: cum se pronunta
Cum se pronunță: fregată
FREGATĂ, fregate, substantiv feminin I. 1. (în secolele trecute) Navă militară rapidă cu trei catarge şi cu vele, folosită în operaţiile de recunoaştere şi în serviciul de pază; 2. (în flotele contemporane ale Angliei, Franţei, S.U.A. etc.) Navă maritimă militară de escortă şi de apărare; II. Pasăre exotică marină, de talie mică, cu aripile şi […]
Cum se pronunță: a fremăta
A FREMĂTA, freamăt, verb 1. (despre frunze, păduri, ape etc.) A produce un zgomot uşor şi înăbuşit, mişcându-se încet (sub actiunea vântului, ploii etc.); 2. (despre grupuri de oameni) A-şi exprima atitudinea (mai ales dezaprobarea) prin agitaţie şi murmur. Sursa: DEX ’09 Sinonime: a agita, a tremura, a tresălta, a palpita, a pulsa, a vibra, […]
Cum se pronunță: fremătător
FREMĂTĂTOR, -OARE, fremătători, -oare, adjectiv: Care freamătă; plin de freamăt. Sursa: DEX ’09 Sinonime: agitat, tremurător (Sursă: Sinonime 2002). Etimologie: a fremăta + suf. -ător (DEX ’09).
Cum se pronunță: văpăiță
Văpăiță, văpăițe: Substantiv, gen feminin. 1) Lampă primitivă constând dintr-un fitil introdus într-un vas umplut cu ulei sau cu untură; opaiţ; poponeţ. Sursa: DEX ’09.
Cum se pronunță: văpaie
Văpaie, văpăi: Substantiv, gen feminin. 1) Ansamblu de flăcări mari, mai ales de culoare roşie, apărute în procesul arderii în mediul aerian; pară mare.2) Emanaţie cu o temperatură foarte înaltă, provenită de la o sursă de căldură puternică; dogoare; pară. Sursa: DEX ’09. Etimologie: Cuvânt provenit din limba albaneză: vapë
Cum se pronunță: A VĂMUI
A vămui: Verb. 1) (obiecte de import şi export) A supune unei taxe vamale.
Cum se pronunță: Văluros
Văluros, văluroasă: Adjectiv. 1) Care are (multe) valuri; cu (multe) valuri. 2) Care are aspect de valuri; asemănător cu valurile. Sursa: DEX ’09.
Cum se pronunță: vălțuitor
VĂLȚUITOR, vălțuitori: Substantiv, gen masculin. 1) Muncitor specializat în operaţii de vălţuire. Sursa: DEX ’09.
Cum se pronunță: a vălțui 1
A vălțui: Verb. 1) A prelucra cu ajutorul valţurilor. Sursa: DEX ’09.

