Articles Tagged: cum se pronunta

ZBIR, zbiri: substantiv, gen masculin, care înseamnă: 1) Persoană oficială (mai ales poliţist) care manifesta duritate şi brutalitate.2) Persoană care exercita o autoritate tiranică; tiran; satrap. Sursa: DEX’09, DOOM 3. Etimologie: Cuvânt provenit din limbile: franceză sbire, italiană: sbirro (DEX’09).

ZBILȚ, zbilțuri: substantiv, gen neutru, care înseamnă: 1) Laţ de sârmă cu care hingherii prind câinii vagabonzi.2) Instrument special, care constă dintr-un cârlig sau o plasă fixată la capătul unui băţ, folosit la scoaterea peştilor mari din apă. Sursa: DEX’09, DOOM 3. Etimologie: Cuvânt de origine necunoscută (DEX’09).

ZBIERET, zbierete: substantiv, gen neutru, care înseamnă: 1) Sunet specific pe care îl scot unele animale.2) Sunet puternic scos de om; ţipăt; strigăt; răcnet. Sursa: DEX’09, DOOM 3. Etimologie: Cuvânt derivat din verbul a zbiera, căruia i se adaugă sufixul ~et (DEX’09).

ZBENGUITOR, zbenguitoare: adjectiv, care înseamnă: Care se zbenguie; neastâmpărat. Sursa: DEX’09, DOOM 3. Etimologie: Cuvânt derivat din verbul a se zbengui, căruia i se adaugă sufixul ~tor (DEX’09).

ZBENGUIALĂ, zbenguieli: substantiv, gen feminin, care înseamnă: 1) Caracter zbanghiu; zburdălnicie; neastâmpăr; zbânţuială.2) Joacă voioasă, însoţită de multă mişcare; zburdălnicie; zbânţuială. Sursa: DEX’09, DOOM 3. Etimologie: Cuvânt derivat din verbul a se zbengui, căruia i se adaugă sufixul ~eală (DEX’09).

ZBENG, zbenguri: substantiv, gen neutru, care înseamnă: zburdălnicie, zbenguială, neastâmpăr. Sursa: DEX’09, DOOM 3. Etimologie: Cuvânt provenit din limba sârbă: zbeg (DEX’09).  

ZBÂRNÂITOR, zbârnâitoare: adjectiv, care înseamnă: Care zbârnâie; care produce zbârnâituri. Sursa: DEX’09, DOOM 3. Etimologie: Cuvânt derivat din verbul a zbârnâi, căruia i se adaugă sufixul ~tor (DEX’09).

ZBÂRNÂITOARE, zbârnâitori: substantiv, gen feminin, care înseamnă: 1)Fâşie de hârtie fixată în partea de sus a zmeului, care, în bătaia vântului, zbârnâie; vâjâitoare.2) Jucărie constând dintr-o scândurică subţire, legată la un capăt cu o sfoară, care, în timpul rotirii, zbârnâie. Sursa: DEX’09, DOOM 3. Etimologie: Cuvânt derivat din verbul  a zbârnâi, căruia i se adaugă sufixul […]

ZBÂRNÂIT, zbârnâituri: substantiv, gen neutru, care înseamnă: Zgomot produs de obiectele în vibraţie; zumzet. Sursa: DEX’09, DOOM 3. Etimologie: Cuvânt derivat din verbul a zbârnâi (DEX’09).

ZBÂRN: interjecție, care se foloseşte pentru a reda zgomotul produs de obiecte în vibraţie. Sursa: DEX’09, DOOM 3. Etimologie: Cuvânt ce face parte din categoria ONOMATOPEE (DEX’09).