Articles Tagged: cum se pronunta

1. ȚOL, țoli, substantiv masculin – (în Marea Britanie, SUA și în alte țări) Unitate de măsură a lungimii (egală cu 25,4 mm). Sursă: DEX ’09 Etimologie: cuvânt provenit din limba germană: “Zoll” 2. ȚOL, țoluri, substantiv neutru, pop. – Obiect confecționat dintr-o țesătură groasă, folosit ca așternut sau covor. * A bate pe cineva […]

1. ȚOI – substantiv masculin – reg. Pasăre migratoare insectivoră, de talie mică, cu cioc conic și cu penaj divers colorat; țiclete; scorțar. Sursă: DEX ’09 Etimologie: cuvânt onomatopeic 2. ȚOI, țoiuri – substantiv neutru – Păhărel în formă de sticluță, din care se bea țuică. Sursă: DEX ’09 Etimologie: cuvânt cu origine necunoscută  

ȚOCĂIT, țocăituri, substantiv neutru rar – 1. v. A ȚOCĂI. 2. Zgomot caracteristic, produs de o ființă care țocăie. Sursă: DEX ’09 Etimologie: cuvânt provenit din “a (se) țocăi”

ȚOC, interjecție – (se folosește pentru a reda zgomotul produs în timpul sărutului sau al suptului). Sursă: DEX ’09 Etimologie: cuvânt onomatopeic

ȚOAPĂ, țoape, substantiv feminin – fam. Femeie necioplită, prost crescută; țopârlancă; mitocancă; bădărancă. Sursă: DEX ’09 Etimologie: cuvânt format din “țop” + sufixul “~ă”

ȚOALĂ, țoale, substantiv feminin – 1. Obiect de îmbrăcăminte; haină, strai. 2. peior. Haină veche, ponosită. 3. v. ȚOL II. Sursă: DEX ’09 Etimologie: cuvânt format din “țol”

ȚIUITOR, țiuitoare (~ori, ~oare), adjectiv – Care țiuie; care produce țiuituri. (Sil. ți-u-) Sursă: DEX ’09 Etimologie: cuvânt format din “a țiui” + sufixul “~tor”

ȚIUIT, țiuituri, substantiv neutru – 1. v. A ȚIUI. 2. Sunet caracteristic, produs de o ființă care țiuie. (Sil. ți-u-) Sursă: DEX ’09 Etimologie: cuvânt format din verbul “a țiui”

ȚIU, interjecție – 1. (se folosește pentru a reda un sunet ascuțit și prelung cu rezonanță metalică). 2. (se folosește pentru a imita strigătul unor păsări). Sursă: DEX ’09 Etimologie: cuvânt onomatopeic