FRUCTOZĂ, substantiv feminin: Substanţă organică dulce, extrasă din fructe şi întrebuinţată în industria alimentară şi în medicină. Sursa: DEX ’09 Sinonime: (biol.) levuloză, zahăr de fructe (Sursă: Sinonime 2002). Etimologie: Cuvânt provenit din limba franceză: fructose (DEX ’09).
Articles Tagged: cum se pronunta
Cum se pronunță: fructificație
FRUCTIFICAȚIE, fructificații, substantiv feminin 1. v. a fructifica; 2. Proprietate a plantelor de a face fructe; 3. Fază de formare a fructelor. Sursa: DEX ’09 Sinonime: (bot.) fructificare (Sursă: Sinonime 2002). Etimologie: Cuvânt provenit din limba franceză: fructification (DEX ’09).
Cum se pronunță: fructifer
FRUCTIFER, -Ă, fructiferi, -e, adjectiv: (despre arbori) Care face fructe. Sursa: DEX ’09 Sinonime: (bot.) roditor (Sursă: Sinonime 2002). Etimologie: Cuvânt provenit din limba franceză: fructifere (DEX ’09).
Cum se pronunță: fructieră
FRUCTIERĂ, fructiere, substantiv feminin: Vas special în care se servesc fructele la masă. Sursa: DEX ’09 Sinonime: (franțuzism) pomieră (Sursă: Sinonime 2002). Etimologie: fruct + suf. -ieră (DEX ’09).
Cum se pronunță: fructărie
FRUCTĂRIE, fructării, substantiv feminin: (rar) Loc unde sunt adunate multe fructe; depozit de fructe. Sursa: DEX ’09 Etimologie: fruct + suf. -ărie (DEX ’09).
Cum se pronunță: fruct
FRUCT, fructe, substantiv neutru 1. Organ care se dezvoltă din ovarul unei flori fecundate şi care conţine seminţele plantei; 2. (mai ales la plural) Rod comestibil al pomilor ructiferi; 3. fig. Rezultat al unei acţiuni; rod; consecinţă. Sursa: DEX ’09 Sinonime: (bot.) poamă, rod, (Mold.) poricale, (înv.) plod (Sursă: Sinonime 2002). Etimologie: Cuvânt provenit din […]
Cum se pronunță: frotiu
FROTIU, frotiuri, substantiv neutru: Picătură de sânge sau de altă substanţă întinsă în strat subţire pe o placă de sticlă pentru a putea fi cercetată la microscop. Sursa: DEX ’09 Etimologie: Cuvânt provenit din limba franceză: frottis (DEX ’09).
Cum se pronunță: expozitiv
EXPOZITIV, expozitivă (~i, ~e), adjectiv – 1. Care are caracter de expozeu. 2. (despre lecții) Care este în formă de expunere; cu conținutul în formă de expunere. Sursă: DEX ’09 Etimologie: cuvânt provenit din limba engleză “expositiv”
Cum se pronunță: expoziție
EXPOZIȚIE, expoziții, substantiv feminin – 1. Prezentare publică a realizărilor dintr-un domeniu de activitate (artă, agricultură, industrie etc.) 2. Ansamblu de obiecte expuse. 3. Loc sau clădire unde sunt expuse obiecte; salon. 4. Parte a unei opere literare. (G.-D. expoziției; Sil. -ți-e) Sursă: DEX ’09 Etimologie: cuvânt provenit din limba latină “expositio, ~onis” și din […]
Cum se pronunță: expozeu
EXPOZEU, expozeuri, substantiv neutru – Expunere amănunțită și sistematică a unor fapte, situații sau idei. Sursă: DEX ’09 Etimologie: cuvânt provenit din limba franceză: “exposé”
