Articles Tagged: cum se pronunta

ZĂPADĂ, zăpezi: substantiv, gen feminin, care înseamnă: Precipitaţie atmosferică sub formă de fulgi albi (compuşi din cristale de gheaţă), ce se aşterne pe pământ; omăt; nea. Sursa: DEX’09, DOOM 3. Etimologie: Cuvânt provenit din limba slavă: zapada (DEX’09).

ZĂPĂCITOR, zăpăcitoare: adjectiv, care înseamnă: Care zăpăceşte; uluitor; stupefiant. Sursa:DEX’09, DOOM 3. Etimologie: Cuvânt provenit de la verbul  a zăpăci, căruia i se adaugă sufixul ~tor (DEX’09).

ZĂPĂCEALĂ, zăpăceli: substantiv, gen feminin, care înseamnă: Stare de om zăpăcit; tulburare temporară; buimăceală; năucie. Sursa: DEX’09, DOOM 3. Etimologie: Cuvânt provenit de la verbul a (se) zăpăci și sufixul ~eală (DEX’09).

ZĂNOAGĂ, zănoage: substantiv, gen feminin, care înseamnă: 1) Depresiune circulară în zona munţilor, având versante abrupte.2) Poiană înverzită.3) Loc între munţi sau dealuri potrivit pentru agricultură.4) Ochi de apă care se formează după un zăgaz. Sursa: DEX’09, DOOM 3. Etimologie: Cuvânt provenit din limba slavă: za noga (DEX’09).  

ZĂNGĂNITOR, zăngănitoare: adjectiv, care înseamnă: Care zăngăneşte; care produce zăngănituri; zornăitor; zuruitor; zdrăngănitor. Sursa: DEX’09, DOOM 3. Etimologie: Cuvânt format din verbul a zăngăni și sufixul ~tor.

ZĂNGĂNIT, zăngănituri: substantiv, gen neutru, care înseamnă : Zgomot produs de obiectele de sticlă sau de metal la lovire, cădere sau rostogolire; zdrăngănit; zornăit; zuruit. Sursa: DEX’09, DOOM 3. Etimologie: Cuvânt provenit de la verbul: a zăngăni (DEX’09).

ZĂNATIC, zănatică: adjectiv, care înseamnă: Care şi-a pierdut facultatea de a judeca normal; care şi-a ieşit din minţi; ţicnit; zăpăcit; bezmetic; zălud; smintit; scrântit. Sursa: DEX’09, DOOM 3. Etimologie: Cuvânt asociat cu termenul din limba latină: dianaticus (DEX’09).

ZĂMOȘIȚĂ, zămoșițe: substantiv, gen feminin, care înseamnă: Plantă erbacee cu tulpina păroasă, ramificată, având flori mari, galbene, purpurii la bază. Sursa: DEX’09, DOOM 3. Etimologie: Cuvânt provenit de la termenul zămos  și sufixul ~iţă (DEX’09).

ZĂMISLITOR, zămislitoare: adjectiv, care înseamnă: Care zămisleşte; creator. Sursa: DEX’09, DOOM 3. Etimologie: Cuvânt provenit de la verbul  a zămisli și sufixul ~tor (DEX’09).

ZĂLUȚĂ, zăluțe: substantiv, gen feminin, care înseamnă: (diminutiv de la za) Broderie în formă de lănţişor care se face pe ie sau pe catrinţă. Sursa: DEX’09, DOOM 3. Etimologie: Cuvânt provenit de la termenul zale și sufixul ~uță (DEX’09).