A SE EXPATRIA, mă expatriez, verb intranzitiv – A părăsi patria, stabilindu-se în altă țară; a emigra. (Sil. ex-pa-tri-a) Sursă: DEX ’09 Etimologie: cuvânt provenit din limba franceză: “expatrier”
Articles Tagged: cum se pronunta
Cum se pronunță: a expedia
A EXPEDIA, expediez, verb tranzitiv – 1. (corespondență, colete, mărfuri) A trimite prin poștă la destinație. 2. fam. (persoane) A trimite în altă parte pentru a se debarasa. Sursă: DEX ’09 Etimologie: cuvânt provenit din limba latină “expediere” și din limba franceză “expédier”
Cum se pronunță: a expectora
A EXPECTORA, expectorez, verb tranzitiv – (flegmă, mucozități) A elimina prin tuse din căile respiratorii. Sursă: DEX ’09 Etimologie: cuvânt provenit din limba latină “expectorare” și din limba franceză “expectorer”
Cum se pronunță: țușcov
ȚUȘCOV, țușcovi, substantiv masculin – reg. Obleț mare. Sursă: DEX ’09 Etimologie: cuvânt provenit din limba sârbă: “ciškov”
Cum se pronunță: țușcă
1. ȚUȘCĂ, țuști, substantiv feminin – 1. Varietate a rasei de oi țurcane. 2. Oaie aparținând acestei varietăți. 3. Basma răsucită și înnodată la un capăt, folosită la un joc distractiv. Sursă: DEx ’09 Etimologie: cuvânt cu origine necunoscută 2. ȚUȘCĂ, țuști, substantiv feminin – reg. Ardei mic, iute. * A se face ~ a […]
Cum se pronunță: țurțurat
ȚURȚURAT, țurțurată (~ți, ~te), adjectiv, rar – Care are țurțuri. Sursă: DEX ’09 Etimologie: cuvânt format din “țurțur” + sufixul “~at”
Cum se pronunță: țist
ȚIST, interjecție – (se folosește pentru a impune cuiva tăcere). Sursă: DEX ’09 Etimologie: cuvânt onomatopeic
Cum se pronunță: țipenie
ȚIPENIE, substantiv feminin – : (Nici) ~ de om. Absolut nimeni. Sursă: DEX ’09 Etimologie: cuvânt format din “a țipa” + sufixul “~enie”
Cum se pronunță: exobiologie
EXOBIOLOGIE, substantiv feminin – Ramură a biologiei care se ocupă cu studiul formelor de viață extraterestră; astrobiologie. Sursă: DEX ’09 Etimologie: cuvânt provenit din limba franceză: “exobiologie”
Cum se pronunță: existențialism
EXISTENȚIALISM, substantiv neutru – Curent filozofic contemporan care consideră drept reală doar existența umană. Sursă: DEX ’09 Etimologie: cuvânt provenit din limba franceză: “existentialisme”
