FOLCLORISTICĂ, substantiv feminin: Ştiinţă care se ocupă cu studiul folclorului. Sursa: DEX ‘09 Sinonime: folclor (Sursă: Sinonime 2002). Etimologie: folclor + suf. -istică (DEX ‘09).
Articles Tagged: cum se pronunta
Cum se pronunță: folclorist
FOLCLORIST, -Ă, folcloriști, -ste, substantiv masculin și feminin: Specialist în folcloristică. Sursa: DEX ‘09 Etimologie: Cuvânt provenit din limba franceză: folkloriste (DEX ‘09).
Cum se pronunță: fojgăi
A FOJGĂI, fojgăiesc, verb: (despre fiinţe) A se mişca grăbit şi haotic fără întrerupere; a umbla iute încolo şi încoace. Sursa: DEX ‘09 Sinonime: agita, colcăi, foi, forfoti, frământa, furnica, mișui, mișuna, roi, viermui (Sursă: Sinonime 2002).
Cum se pronunță: folcloric
FOLCLORIC, -Ă, folclorici, -e, adjectiv Care ţine de folclor; propriu folclorului. Sursa: DEX ‘09 Sinonime: folcloristic (Sursă: Sinonime 2002). Etimologie: Cuvânt provenit din limba franceză: folklorique (DEX ‘09).
Cum se pronunță: foitaj
FOITAJ, foitaje, substantiv neutru: Aluat de prăjitură format din straturi de foi foarte subţiri; aluat franţuzesc. Sursa: DEX ‘09 Etimologie: Cuvânt provenit din limba franceză: feuilletage (DEX ‘09).
Cum se pronunță: foișor
FOIȘOR, foișoare, substantiv neutru 1. Construcţie uşoară şi pitorească într-o grădină, într-un parc sau în curtea unei case, care serveşte, de regulă, ca adăpost; chioşc; pavilion; 2. Terasă deschisă cu balustradă, cu acoperiş susţinut de stâlpi, situată în faţa intrării principale a unei case. Sursa: DEX ‘09 Sinonime: (pop.) târnaț, pavilion, turn (Sursă: Sinonime 2002). […]
Cum se pronunță: foios
FOIOS, foioase, substantiv neutru I. 1. (la plural) Grup de arbori şi arbuşti cu frunze late căzătoare (reprezentanţi: stejarul, teiul, fagul etc.); 2. Arbore sau arbust din acest grup; II. (la animale rumegătoare) Despărţitură a stomacului, unde este mărunţită şi presată hrana. Sursa: DEX ‘09 Etimologie: foaie + suf. -os (DEX ‘09).
Cum se pronunță: fluorescent
FLUORESCENT, -Ă, fluorescenți, -te, adjectiv: Care prezintă fluorescenţă; bazat pe fluorescenţă; • Tub ~ sursă de lumină bazată pe principiul descărcării într-un amestec de gaze şi vapori de mercur, aflaţi în interiorul unui tub de sticlă. Sursa: DEX ‘09 Etimologie: Cuvânt provenit din limba franceză: fluorescent (DEX ‘09).
Cum se pronunță: fluorescență
FLUORESCENȚĂ, fluorescențe, substantiv feminin: (fiz.) Însuşire a unor substanţe de a emite lumină sub acţiunea unor surse exterioare de energie (radiaţii luminoase, ultraviolete etc.). Sursa: DEX ‘09 Etimologie: Cuvânt provenit din limba franceză: fluorescence (DEX ‘09).
Cum se pronunță: fluier
FLUIER, fluiere, substantiv neutru 1. Instrument muzical de suflat constând dintr-un tub subţire (de regulă de lemn), prevăzut cu mai multe orificii; 2. Instrument mic cu ajutorul căruia se emit fluierături de semnalizare; 3. Dispozitiv acționat de aburi sau gaze, întrebuinţat mai ales pentru semnalizare. Sursa: DEX ‘09 Etimologie: Cuvânt provenit din limba albaneză: floere […]

