Cum se pronunță nădușeală

nădușeală, nădușeli substantiv feminin, 1) stare atmosferică ce se caracterizează prin temperatura înaltă şi sufocantă a aerului; căldură înăbuşitoare; năduf; zăduf; zăpuşeală. 2) pop. lichid secretat de glandele sudoripare şi eliminat prin porii pielii; sudoare; transpiraţie. • a avea nădușeli. Sursă DEX09 Etimologie Cuvânt provenit din a năduşi + suf. ~eală, sursă DEX09

Vezi cum se pronunță →

Cum se pronunță: a țâțâi

A ȚÂȚÂI, țâțâi, verb intranzitiv – 1. (despre unele insecte sau animale) A scoate sunete repetate, scurte și ascuțite, caracteristice speciei. 2. (despre persoane) A scoate un sunet asemănător cu un “ț” prelung. 3. pop. A fi cuprins de tremur; a tremura. * A-i ~ cuiva inima, a tremura de frică. Sursă: DEX ’09 Etimologie: […]

Vezi cum se pronunță →

Cum se pronunță năduf

năduf, nădufuri substantiv neutru, 1) stare atmosferică ce se caracterizează prin temperatura înaltă şi sufocantă a aerului; căldură înăbuşitoare; năduşeală; zăduf; zăpuşeală. 2) senzaţie de sufocare pe care o simte cineva în cazul unor boli. 3) supărare amestecată cu părere de rău. Sursă DEX09 Etimologie Cuvânt provenit din limba slavă: naduch, sursă DEX09

Vezi cum se pronunță →

Cum se pronunță: țâță

ȚÂȚĂ, țâțe, substantiv feminin – 1. pop. Organ de secreție a laptelui la mamifere; glandă mamelară; mamelă. * Copil de ~ copil sugar. A da ~ a alăpta. A avea ~ a avea lapte în cantitate suficientă (în perioada alăptării copilului). 2. ~a~vacii – plantă erbacee cu tulpina erectă, cu frunze mari. Sursă: DEX ’09 […]

Vezi cum se pronunță →

Cum se pronunță: nădrag

nădrag, nădragi substantiv masculin, mai ales la plural în popopor pantalon confecţionat din pânză albă, strâns pe corp, purtat, în trecut, de bărbaţii de la ţară. Sursă DEX09 Etimologie Cuvânt provenit din limba slavă: nadragy limba maghiară: nadrág

Vezi cum se pronunță →

Cum se pronunță: a țâști

A ȚÂȘTI, țâștesc, verb intranzitiv – 1. (despre lichide, vapori, gaze) A ieși cu putere printr-o deschizătură îngustă; a erupe; a izbucni; a țâșni. 2. (despre ființe) A intra sau e ieși repede și pe neașteptate. Sursă: DEX ’09 Etimologie: cuvânt format din “țâști”

Vezi cum se pronunță →

Cum se pronunță: țâști

ȚÂȘTI, interjecție – 1. (se folosește pentru a sugera mișcarea bruscă și precipitată a unei ființe sau pentru a reda zgomotul produs de o asemenea mișcare). 2. (se folosește pentru a reda izbucnirea bruscă a unui lichid). Sursă: DEX ’09 Etimologie: cuvânt onomatopeic

Vezi cum se pronunță →