Articles Tagged: cum se pronunta

CHIOT, chiote, substantiv neutru: Strigăt puternic şi prelung care exprimă bucurie, izbândă etc. Sursa: DEX ’09 Sinonime: chiu, chiuit, chiuitură, hăulire, hăulit, hăulitură, strigăt, țipăt, (pop.) iuit, (reg.) hihăit, hihot (Sursă: Sinonime 2002). Etimologie: chiu + suf. -ot (DEX ’09).

CHIOȘCAR, chioșcari, substantiv masculin: (fam.) Vânzător într-un chioşc. Sursa: DEX ’09 Etimologie: chioşc + suf. -ar (DEX ’09).

CHIOȘC, chioșcuri, substantiv neutru 1. Construcţie mică pe stradă, în gări, pe stadioane, prevăzută cu o fereastră, prin care se vinde marfa (ziare, reviste, ţigări etc.); gheretă; 2. Mic pavilion într-un parc sau într-o grădină publică.â Sursa: DEX ’09 Etimologie: Cuvânt provenit din limba turcă: köşk (DEX ’09).

CHIORÂȘ, adverb: A se uita (sau a privi) chiorâș = a) a se uita cruciş; b) a se uita rău, cu duşmănie la cineva. Sursa: DEX ’09 Etimologie: a chiorî + suf. -âş (DEX ’09).

CHIOR, -OARĂ, chiori, -oare, adjectiv (și substantival) 1. Care vede numai cu un ochi; care are numai un ochi teafăr; 2. (reg.) Care nu vede deloc; orb; 3. Care vede rău la distanţă; miop; 4. Care se uită cruciş; saşiu; 5. (fig.) (despre surse de lumină) Care nu dă lumină suficientă; 6. (despre lumină) Care […]

A CHIORÎ, chiorăsc, verb 1. A-şi pierde un ochi; a deveni chior; 2. A vedea slab (temporar); 3. (despre surse de lumină) A răspândi o lumină slabă; 4. (fig.) (persoane) A încerca să înşele; 5. (refl.) A se uita cu atenţie şi cu prea multă curiozitate. Sursa: DEX ’09 Etimologie: din chior (DEX ’09).

CHIRPICI, substantiv neutru: Material de construcţie în formă de cărămidă, făcut din lut şi paie, uscat la soare şi nears. Sursa: DEX ’09 Etimologie: Cuvânt provenit din limba turcă: kerpiç (DEX ’09).

CHIROMANȚIE, substantiv feminin: Practică superstiţioasă care pretinde că poate determina caracterul şi prezice viitorul unei persoane prin interpretarea liniilor din palmă. Sursa: DEX ’09 Etimologie: Cuvânt provenit din limba italiană: chiromanzia (DEX ’09).

CHIROMANTIC, -Ă, chiromantici, -ce, adjectiv: Care ţine de chiromanţie; propriu chiromanţiei. Sursa: DEX ’09 Etimologie: chiromant + suf. -ic (DEX ’09).

CHIROMANT, -Ă, chiromanți, -te, substantiv masculin și feminin: Persoană care practică chiromanţia. Sursa: DEX ’09 Etimologie: Cuvânt provenit din limba italiană: chiromante (DEX ’09).