Cum se pronunță: fertil

FERTIL, -Ă, fertili, -e, adjectiv 1. (despre sol, terenuri etc.) Care dă producţii mari; cu productivitate mare; roditor; mănos; darnic; fecund; 2. Care produce mult; cu proprietatea de a produce mult; productiv; rodnic. Sursa: DEX ‘09 Sinonime: bogat, mănos, productiv, roditor, rodnic (Sursă: Sinonime 2002). Etimologie: Cuvânt provenit din limba franceză: fertile; limba latină: fertilis […]

Vezi cum se pronunță →

Cum se pronunță: ferpar

FERPAR, ferpare, substantiv neutru: Anunţ sau scrisoare de tip special prin care se anunţă naşterea, logodna, căsătoria sau (mai ales) decesul. Sursa: DEX ‘09 Sinonime: necrolog (Sursă: Sinonime 2002). Etimologie: Cuvânt provenit din limba franceză: faire-part (DEX ‘09).

Vezi cum se pronunță →

Cum se pronunță: feroviar

FEROVIAR, feroviari, substantiv masculin: Funcţionar sau muncitor la calea ferată. Sursa: DEX ‘09 Sinonime: ceferist (Sursă: Sinonime 2002). Etimologie: Cuvânt provenit din limba franceză: ferroviaire; limba italiană: ferroviario (DEX ‘09).

Vezi cum se pronunță →

Cum se pronunță: ferodou

FERODOU, ferodouri, substantiv neutru: Împletitură din fire metalice şi din azbest, folosită la garnisirea diferitelor piese de maşini; metalazbest. Sursa: DEX ‘09 Etimologie: Cuvânt provenit din limba franceză, limba engleză: ferrodo (DEX ‘09).

Vezi cum se pronunță →

Cum se pronunță: feroce

FEROCE, adjectiv invariabil: Care manifestă cruzime excesivă; extrem de crud; atroce; crunt. Sursa: DEX ‘09 Sinonime: bestial, barbar, rău (Sursă: Sinonime 2002). Etimologie: Cuvânt provenit din limba franceză: féroce; limba latină: ferox, -cis (DEX ‘09).

Vezi cum se pronunță →

Cum se pronunță: fernambuc

FERNAMBUC, fernambuci, substantiv masculin 1. Arbore exotic cu lemn preţios, din care se fac arcuşuri, mobilă de lux, bibelouri etc., iar din scoarţa lui roşiatică se extrage o vopsea numită brazilină; 2. Lemnul acestui arbore. Sursa: DEX ‘09 Etimologie: Cuvânt provenit din limba germană: Fernambuk[holz] (DEX ‘09).

Vezi cum se pronunță →

Cum se pronunță: fermoar

FERMOAR, fermoare, substantiv neutru 1. Dispozitiv format din două şiruri de dinţi, ce se îmbucă unii în alţii cu ajutorul unei mici piese metalice mobile, folosit pentru încheiere; 2. Dispozitiv pentru închidere; închizătoare. Sursa: DEX ‘09 Etimologie: Cuvânt provenit din limba franceză: fermoir (DEX ‘09).

Vezi cum se pronunță →