Cum se pronunță: vanitate

Vanitate, vanități: substantiv, gen feminin. 1) Atitudine de înfumurare sfidătoare şi dispreţuitoare; trufie; infatuitate. Sursa: DEX ’09 Etimologie: Cuvânt provenit din limba latină: vanitas, ~atis

Vezi cum se pronunță →

Cum se pronunță: vanilină

Vanilină: substantiv, gen feminin. 1) Substanţă cu miros plăcut, extrasă din fructele de vanilie sau preparată pe cale sintetică şi folosită drept condiment în industria alimentară. [G.-D. vanilinei]. Sursa: DEX ’09 Etimologie: Cuvânt provenit din limba franceză: vanilline  

Vezi cum se pronunță →

Cum se pronunță: yoga

yoga substantiv feminin invariabil 1. Școală filozofică indiană fondată la începutul mileniului I, care urmărește adâncirea autocunoașterii eului în scopul eliberării lui de viața materială și al contopirii cu spiritul universal. 2. Ansamblu de exerciții care duc la stăpânirea deplină a organismului uman prin încetinirea la maximum a respirației, a bătăilor inimii și prin realizarea […]

Vezi cum se pronunță →

Cum se pronunță: vanilie

Vanilie, vanilii: substantiv, gen feminin. 1) Plantă tropicală erbacee cu tulpina agăţătoare şi fructe cărnoase, aromate. 2) Fructul acestei plante. [G.-D. vaniliei; Sil. -li-e]. Sursa: DEX ’09 Etimologie: Cuvânt provenit din limba italiană: vaniglia

Vezi cum se pronunță →

Cum se pronunță: ylang-ylang

ylang-ylang substantiv neutru 1. Arbore cultivat în Indonezia și în Madagascar pentru frunzele și florile lui din care se extrage un ulei folosit în industria parfumurilor. 2. Parfumul care se extrage din frunzele acestui arbore. Etimologie: Cuvânt provenit din limba franceză: ylang-ylang DEX 09

Vezi cum se pronunță →

Cum se pronunță: vandalism

Vandalism,vandalisme: substantiv, gen neutru. 1) Faptă de vandal; distrugere a bunurilor şi a valorilor culturale ale unui popor. 2) Comportare de vandal; barbarie. Sursa: DEX ’09 Etimologie: Cuvânt provenit din limba franceză: vandalisme

Vezi cum se pronunță →

Cum se pronunță: vandal

Vandal, vandali: substantiv, gen masculin, adjectiv. 1) la pl. ist. Grup de triburi germanice, care, emigrând în sec. V de pe ţărmurile Mării Blatice, au distrus o parte din Imperiul Roman de Apus. 2) Persoană care făcea parte din aceste triburi. 3) fig. Persoană care distruge fără cruţare valorile culturale. Sursa: DEX ’09 Etimologie: Cuvânt […]

Vezi cum se pronunță →

Cum se pronunță: yesman

yesman, yesmeni substantiv masculin 1. Persoană care aprobă fără discernământ părerea celor din jur; om lingușitor. DEX ’09 MDN ’00 DCR2 Etimologie: Cuvânt provenit din limba engeză: yesman

Vezi cum se pronunță →