AD-INTERIM adjectiv invar. Care tine locul titularului, care este provizoriu; interimar. Ministru ad-interim. Sursa: DEX ’09 Etimologie: Cuvânt provenit din limba latină: ad interim (DEX ’09).
Articles Tagged: cum se pronunta
Cum se pronunță: a adia
ADIA, adie, verb I. 1. Intranz. (Despre vânt) A sufla lin, uşor; (rar) a aburi; (despre miros) a veni în unde uşoare. 2. Intranz. Fig. A cânta cu glas stins; a murmura. 3. Tranz. (Reg.) A mângâia; a atinge uşor. 4. Intranz. A clătina, a mişca uşor. Sursa: DEX ’09 Etimologie: Cuvânt provenit din limba […]
Cum se pronunță: ad-hoc
AD-HOC adverbAnume pentru acest scop, de circumstanţă. (Adjectival; în expr.) Divan (sau adunare) ad-hoc = fiecare dintre cele două adunări speciale care s-au întrunit în 1857 (la laşi şi la Bucureşti) şi au cerut unirea Tărilor Române. – Din lat. ad hoc. Sursa: DEX ’09 Etimologie: Cuvânt provenit din limba latină: ad hoc (DEX ’09).
Cum se pronunță: adezivitate
ADEZIVITATE substantiv feminin Însuşirea de a fi adeziv. Sursa: DEX ’09 Etimologie: Cuvânt provenit din limba franceză: adhésivité (DEX ’09).
Cum se pronunță: adeziv
ADEZIV, -A, adezivi, -e, adjectiv, substantiv masculin 1. Adj. (Despre materiale) Care stă strâns lipit de ceva, care aderă. Tesut adeziv. 2. S.m. Produs chimic care permite lipirea a două suprafeţe din acelaşi material sau din materiale diferite. Sursa: DEX ’09 Etimologie: Cuvânt provenit din limba franceză: adhésif (DEX ’09).
Cum se pronunță: adeziune
ADEZIUNE, adeziuni, substantiv feminin 1. Aderare, ataşare (la ceva), solidarizare conştientă (cu ceva). Expr. A-şi da adeziunea (la ceva) = a adera (1). 2. (Fiz.) Atracție între două suprafețe aflate în contact foarte strâns, determinată de forțele intermoleculare care acţionează la distanțe relativ mici. Sursa: DEX ’09 Etimologie: Cuvânt provenit din limbile franceză și latină: […]
Cum se pronunță: adeveritor
ADEVERITOR, -OARE, adeveritori, -oare, adjectiv Care adevereşte. Sursa: DEX ’09
Cum se pronunță: adeverire
ADEVERIRE, adeveriri, substantiv feminin Faptul de a (se) adeveri. – V. adeveri. Sursa: DEX ’09
Cum se pronunță: adeverință
ADEVERINȚĂ, adeverințe, substantiv feminin Dovadă scrisă de recunoaştere a unui fapt, a unui drept. Sursa: DEX ’09
Cum se pronunță: adevărat
ADEVĂRAT, -Ă, adevărați, -te, adjectiv 1. (Adesea adverbial) Conform cu adevărul. De care nu se poate îndoi nimeni; netăgăduit, incontestabil, real.Loc. adv. Cu adevărat = într-adevăr. 2. (În opoziţie cu fals) Veritabil, autentic. 3. (Adesea adverbial; în opoziție cu greşit) Drept, just, corect. 4. Sincer. – V. adevăra. Sursa: DEX ’09
