Articles Tagged: cum se pronunta

ACUZĂ, acuze, substantiv feminin Acuzare. – Din acuza (derivat regresiv). Sursa: DEX ’09

ACUZAȚIE, acuzații, substantiv feminin Acuzare, învinuire, învinovătire. Sursa: DEX ’09 Etimologie: Cuvânt provenit din limbile franceză și latină: accusation și accusatio (DEX ’09).

ACUZATOR, -OARE, acuzatori, -oare, adjectiv, substantiv masculin şi feminin (Persoană) care acuză, care învinuieşte. Acuzator public = persoană însărcinată în împrejurări excepționale cu urmărirea, trimiterea în judecată şi sustinerea învinuirii în fața instanţei în anumite cauze penale. Sursa: DEX ’09 Etimologie: Cuvânt provenit din limba franceză: accusateur (DEX ’09).

ACUZATIV, acuzative, substantiv neutru Caz gramatical care are ca funcţiune specifică exprimarea complementului direct şi a unor atribute. Acuzativ cu infinitiv = construcție sintactică specifică anumitor limbi, echivalentă cu o propoziţie completivă directă, în care subiectul este la acuzativ, iar predicatul la infinitiv. Sursa: DEX ’09 Etimologie: Cuvânt provenit din limbile franceză și latină: accusatif și […]

ACUZAT, -Ă, acuzați, -te, substantiv masculin şi feminin Persoană învinuită de ceva, contra căreia s-a introdus o acţiune în justitie; inculpat, pârât.- V. acuza. Sursa: DEX ’09

ACUZARE, acuzări, substantiv feminin Acţiunea de a acuza şi rezultatul ei; învinuire, învinovăţire, acuzație, acuză. (Concr.) Parte care acuză la un proces. – V. acuza. Sursa: DEX ’09

ACUZA, acuz, verb I. Tranz. 1. A învinui, a învinovăți; a imputa. 2. A arăta, a vădi, a manifesta o reacţie. Sursa: DEX ’09 Etimologie: Cuvânt provenit din limbile franceză și latină: accuser și accusare (DEX ’09).

ACUTIZA, acutizează, verb I. Refl. (Adesea fig.) A deveni acut. Sursa: DEX ’09 Etimologie: Cuvânt provenit din limba italiană: acutizzare (DEX ’09).

ACUT, -Ă, acuți, -te, adj. 1. Ascuţit, pătrunzător. (Despre dureri;adesea fig.) Intens, violent. 2. (Despre  boli) Cu evoluţie rapidă, cu caracter de criză. 3. (Muz.; despre sunete) Înalt, ascuțit, subţire. Sursa: DEX ’09 Etimologie: Cuvânt provenit din limbile franceză și latină: acutus și acuto (DEX ’09).

ACUŞOR, acuşoare, substantiv neutru Diminutiv al lui ac.- Ac + suf. -uşor. Sursa: DEX ’09