CETERĂ, ceteri, substantiv feminin: (reg.) Instrument muzical alcătuit dintr-o cutie de rezonanţă, pe care sunt întinse patru coarde, ce vibrează când sunt atinse cu arcuşul (sau sunt ciupite). Sursa: DEX ’09 Sinonime: scripcă, vioară, violină (Sursă: Sinonime 2002). Etimologie: Cuvânt provenit din limba latină: cithera (DEX ’09).
Articles Tagged: cum se pronunta
Cum se pronunță: ceteraș
CETERAȘ, ceterași, substantiv masculin (reg.) 1. Muzicant care cântă la ceteră; viorist; lăutar; scripcar; 2. (folc.) Persoană care ceteră urătura. Sursa: DEX ’09 Etimologie: ceteră + suf. -aş (DEX ’09).
Cum se pronunță: cetățenie
CETĂȚENIE, cetățenii, substantiv feminin: Drept juridic de cetăţean; calitatea de a fi cetăţean. Sursa: DEX ’09 Etimologie: cetăţean + suf. -ie (DEX ’09).
Cum se pronunță: cetățenește
CETĂȚENEȘTE, adverb: În felul cetăţenilor; cum obişnuiesc cetăţenii; ca cetăţenii. Sursa: DEX ’09 Etimologie: cetăţean + suf. -eşte (DEX ’09).
Cum se pronunță: cetățenesc
CETĂȚENESC, -EASCĂ, cetățenești, adjectiv: Care ţine de cetăţeni; propriu cetăţenilor; civic. Sursa: DEX ’09 Etimologie: cetăţean + suf. -esc (DEX ’09).
Cum se pronunță: cetățeancă
CETĂȚEANCĂ, cetățence, substantiv feminin: Femeie care face parte din populaţia stabilă a unui stat, având toate drepturile şi obligaţiile prevăzute de lege. Sursa: DEX ’09 Etimologie: cetăţean + suf. -că (DEX ’09).
Cum se pronunță: cetățean
CETĂȚEAN, –ANĂ, cetățeni, –ene, substantiv masculin și feminin 1. Persoană care face parte din populaţia stabilă a unui stat, având toate drepturile şi obligaţiile prevăzute de lege; 2. (fam.) Persoană considerată ca unitate particulară distinctă faţă de alte persoane; individ; ins. Sursa: DEX ’09 Etimologie: cetate + suf. -ean (DEX ’09).
Cum se pronunță: cestodoză
CESTODOZĂ, substantiv feminin: (nume generic) Boală parazitară cauzată de prezenţa cestodelor în organism, care se manifestă prin tulburări gastrointestinale şi ale sistemului nervos. Sursa: DEX ’09 Etimologie: Cuvânt provenit din limba franceză: cestodose (DEX ’09).
Cum se pronunță: abrutizare
ABRUTIZARE, abrutizări, substantiv feminin: Acțiunea de a (se) abrutiza – V. abrutiza Sursa: DEX ’09
Cum se pronunță: abrutizant
ABRUTIZANT, -Ă, abrutizanți, -te, adjectiv Care abrutizează. Sursa: DEX ’09 Etimologie: Cuvânt provenit din limba franceză: abrutissant (DEX ’09).

