CEREBEL, cerebele, substantiv neutru: Parte a sistemului nervos central situata in regiunea posterioara si inferioara a emisferelor cerebrale, cu rol important in reglarea miscarilor; creierul mic. Sursa: DEX ’09 Etimologie: Cuvânt provenit din limba latină: cerebellum (DEX ’09).
Articles Tagged: cum se pronunta
Cum se pronunță: cerealist
CEREALIST, cerealiști, substantiv masculin: (rar) Negustor de cereale. Sursa: DEX ’09 Etimologie: Cuvânt provenit din limba franceză: céréaliste (DEX ’09).
Cum se pronunță: cerealier
CEREALIER, -Ă, cerealieri, -e, adjectiv: Care produce cereale; de cereale. Sursa: DEX ’09 Etimologie: Cuvânt provenit din limba franceză: céréalier (DEX ’09).
Cum se pronunță: cerealicultură
CEREALICULTURĂ, substantiv feminin: Ramura a agriculturii care studiaza cultura cerealelor. Sursa: DEX ’09 Etimologie: Cuvânt provenit din limba franceză: céréaliculture (DEX ’09).
Cum se pronunță: cereală
CEREALĂ, cereale, substantiv feminin 1. (la plural) Grup de plante din familia gramineelor (grau, porumb etc.), cu radacini fasciculate, tulpini neramificate si fructele cariopse, ale caror seminte servesc ca hrana omului sau animalelor si ca materie prima in industria alimentara; 2. (la singular) Planta care face parte din acest grup. Sursa: DEX ’09 Sinonime: grâne […]
Cum se pronunță: cerdăcuț
CERDĂCUȚ, cerdăcuțe, substantiv neutru: (rar) Diminutiv al lui cerdac. Sursa: DEX ’09 Etimologie: cerdac + suf. -uț (DEX ’09).
Cum se pronunță: cerdăcel
CERDĂCEL, cerdăcele, substantiv neutru: (rar) Cerdăcuț. Sursa: DEX ’09 Etimologie: cerdac + suf. -el (DEX ’09).
Cum se pronunță: cerdac
CERDAC, cerdacuri, substantiv neutru 1. Mic pridvor, uneori inchis cu geamlac, situat pe una sau pe mai multe laturi ale unei cladiri; galerie deschisa, marginita de stalpi (la vechile case boieresti sau la manastiri); 2. (inv.) Cladire izolata, cu o singura incapere, asezata pe o ridicatura de pamant sau pe stalpi inalti, care permite o […]
Cum se pronunță: cerculeț
CERCULEȚ, cerculețe, substantiv neutru 1. Diminutiv al lui cerc; 2. (mai ales la plural) Fiecare dintre cutele (inguste, cusute) care se fac ca garnituri la rochii, la bluze etc. Sursa: DEX ’09 Etimologie: cerc + suf. -uleț (DEX ’09).
Cum se pronunță: cercuitor
CERCUITOR, cercuitori, substantiv masculin: (înv.) Persoană care face sau pune cercuri (la butoaie). Sursa: DEX ’09 Etimologie: a cercui + suf. -tor (DEX ’09).
