Articles Tagged: cum se pronunta

SĂRBĂTOARE, sărbători, substantiv feminin, care înseamnă 1) Zi stabilită în mod oficial pentru marcarea unui eveniment important (în care, de obicei, nu se lucrează). De sărbătoare sărbătoresc; festiv. 2) Manifestare solemnă, organizată cu un anumit prilej. Sărbătoare sportivă. 3) Zi în care este marcat tradițional un eveniment în conformitate cu un obicei sau cu regulile […]

SĂRĂTUROS, sărăturoasă, (~oși,~oasă) adj. care înseamnă (despre soluri) Care este îmbinat cu săruri vătămătoare pentru plante. Din lat salatura + suf. ~os Sursa DEX 09. Etimologie: Cuvânt provenit din limba latină salatura. (DEX ’09)

SĂRĂTURĂ, sărături, substantiv feminin, care înseamnă 1) Produs alimentar (pește, carne, brânză, legume etc.), conservat prin sare. 2) peior. Mâncare în care s-a pus prea multă sare. Din lat. sal + suf. ~ătură. Sursa DEX 09. Etimologie: Cuvânt provenit din limba latină sal. (DEX ’09)

SĂRĂRIE, sărării, substantiv feminin, care înseamnă 1) Loc de unde se extrage sarea; mină de sare; salină; ocnă. 2) Depozit de sare. 3) Loc unde se pun bulgări de sare pentru animalele sălbatice. Din lat. sal + suf. ~ărie. Sursa DEX 09. Etimologie: Cuvânt provenit din limba latină sal. (DEX ’09)

SĂRĂCUȚ II, sărăcuță, adj. (~i, ~e) și substantival care înseamnă (diminutiv de la sărac): Sărăcuțul de mine – bietul de mine! vai de mine! Sărăcuțul de el! se spune despre o persoană în semn de compatimire. Din sl. siraku + suf. ~uț. Sursa DEX 09. Etimologie: Cuvânt provenit din limba slavonă siraku. (DEX ’09)

SĂRĂCUȚ, adv. Extrem de simplu; cam sărac; modest. Îmbrăcat sărăcuț. Din sl. siraku + suf. ~uț. Sursa DEX 09. Etimologie: Cuvânt provenit din limba slavonă siraku. (DEX ’09)

SĂRĂCIME, substantiv feminin. înv. peior. Care înseamnă (colectiv de la sărac) 1) Totalitate a săracilor. 2) Mulțime de săraci. Din sl. siraku + suf. ~ime. Sursa DEX 09. Etimologie: Cuvânt provenit din limba slavonă siraku. (DEX ’09)

SĂRĂCIE, sărăcii, substantiv feminin, care înseamnă 1) Lipsă a mijloacelor necesare de trai; stare a celui sărac. Sărăcie lucie (sau neagră) sărăcie extremă. A-și vedea de sărăcie – a-și vedea de lucrul său (și a nu se amesteca în treburile altora). Vorba lungă (sau multă) – sărăcia omului a) se spune atunci, când cineva pierde […]

SĂRĂCĂCIOS, sărăcăcioasă (~oși, ~oase) adj., care înseamnă 1) Care se caracterizează prin sărăcie. Cartier sărăcăcios. 2) (despre sol) Care are fertilitate redusă. 3) (despre persoane) Care are înfățișare de om sărac. 4) fig. (despre activitatea intelectuală) Care este lipsit de conținut și de valoare. Din sl. siraku + suf. ~ăcios. Sursa DEX 09. Etimologie: Cuvânt […]

SĂRĂCAN, sărăcană, (~i, ~e) și substantival fam., care înseamnă (despre persoane) v. SĂRAC. Sărăcan (sau arăcan) de mine (și de mine)! vai de mine (și de mine)! nenorocitul de mine! Din sl. siraku + suf. ~an. Sursa DEX 09. Etimologie: Cuvânt provenit din limba slavonă siraku. (DEX ’09)