Articles Tagged: cum se pronunta

SLUGARNIC ~că (~ci, ~ce) adj., și adverbial (despre oameni și despre manifestările lor) Care vădește umilință (ca slugile în fața superiorilor); lipsit de demnitate; servil. Din sl. sluga + suf. ~nic. Etimologie: Cuvânt provenit din limba slavă sluga.  (sursa DEX ’09)

SLUGAR ~ă (~i, ~e) rar., adj., (despre persoane și despre manifestările lor) Care vădește umilință; lipsit de demnitate; servil; slugarnic. Din sl. sluga + suf. ~ar. Etimologie: Cuvânt provenit din limba slavă sluga.  (sursa DEX ’09)

SLOVENEȘTE adv. 1) În felul slovenilor; cum obișnuiesc slovenii. 2) În limba slovenă. A vorbi ~. Din fr. slovene + suf. ~ește. Etimologie: Cuvânt provenit din limba franceză slovene.  (sursa DEX ’09)

A SLUGĂRNICI~esc 1. vb. intranz. 1) A munci ca slugă (la un stăpân); a fi slugă; a argăți. 2) A fi slugarnic; a manifesta slugărnicie. 2. tranz. (persoane) 1) A servi în mod slugarnic, îndeplinind orice dorință. 2) A servi în calitate de slugă; a argăți. Din sl. sluga. Etimologie: Cuvânt provenit din limba slavă […]

A SLUGĂRI ~esc, verb A SLUGĂRNICI. Din sl. sluga slugă + suf. ~ări Etimologie: Cuvânt provenit din limba slavă sluga.  (sursa DEX ’09)

SPARTAN II ~ă (~i, ~e) ist. Adj., 1) Care aparținea orașului Sparta sau populației lui; din Sparta. 2) fig. Care se caracterizează prin disciplină și restricții severe. Educație ~ă. Din Sparta n. pr. + suf. ~an. Etimologie: Cuvânt provenit din n. pr.  Sparta. (sursa DEX ’09)

SPARTAN I ~ă (~i, ~e) m. și f. 1) ist. Persoană care făcea parte din populația orașului Sparta. 2) fig. Persoană care îndură lipsuri de bună voie. Din Sparta n. pr. + suf. ~an. Etimologie: Cuvânt provenit din n. pr.  Sparta. (sursa DEX ’09)

SPARTACHIADĂ ~e substantiv feminin, Competiție sportivă de masă care se organizează periodic, cuprinzând mai multe probe sportive. [Sil. -chi-a-]. Din rus. spartakiada. Etimologie: Cuvânt provenit din limba rusă spartakiada. (sursa DEX ’09

SPART ~tă (~ți, ~te) înv. (despre oștiri) adj., 1) Care este împrăștiat. 2) (despre obiecte) Care este prefăcut în cioburi; sfărâmat; crăpat. Din lat. spargere. Etimologie: Cuvânt provenit din limba latină spargere. (sursa DEX ’09)

SPARGHEȚ ~uri substantiv neutru, Construcție din piloni de lemn și bare de solidarizare, așezată la picioarele unui pod pentru a-l feri de loviturile sloiurilor de gheață, de bușteni plutitori etc. Din lat. spargere + gheață. Etimologie: Cuvânt provenit din limba latină spargere. (sursa DEX ’09)