Articles Tagged: cum se pronunta

SILFIDĂ ~e substantiv feminin, 1) la pl. Familie de insecte coleoptere ale căror larve se hrănesc cu cadavre sau cu plante leguminoase. 2) Insectă din această familie. Din fr. sylphide. Etimologie: Cuvânt provenit din limba franceză sylphide. (sursa DEX ’09)

SILEX ~uri substantiv neutru, 1) Rocă silicioasă, foarte dură, întrebuințată la fabricarea faianței, a smalțului și ca abraziv; cremene. 2) Obiect (unealtă, armă etc.) datând din epoca de piatră. Din fr. silex, lat. silex, ~icis. Etimologie: Cuvânt provenit din limba franceză silex. (sursa DEX ’09)

SILEPTIC ~că (~ci, ~ce) adj., Care ține de silepsă; propriu silepsei. Din fr. sylleptique. Etimologie: Cuvânt provenit din limba franceză sylleptique. (sursa DEX ’09)

SILEPSĂ ~e substantiv feminin, Construcție sintactică în care acordul cuvintelor se face după sens și nu după regulile gramaticale. Din ngr. sýllepsis, lat. syllepsis, fr. syllepse. Etimologie: Cuvânt provenit din limba neogreacă sýllepsis. (sursa DEX ’09)

SILENȚIOS ~oasă ( ~oși, ~oase) adj., Care nu produce zgomot. Mașină ~oasă. [Sil. -ți-os] Din fr. silencieux, lat. silentiosus. Etimologie: Cuvânt provenit din limba franceză silencieux. (sursa DEX ’09)

SILĂ ~e substantiv feminin, Sentiment sau senzație de neplăcere față de ceva sau de cineva; dezgust; repulsie; aversiune; antipatie. ◊ A-i face (sau a i se face) cuiva ~ (de ceva sau de cineva) a provoca sau a simți repulsie față de ceva sau de cineva. Cu (de-a) ~a prin constrângere; forțat. În (sau din) […]

SILABISM substantiv neutru, lingv. Scriere în care fiecărei silabe îi corespunde un semn grafic. Din fr. syllabisme. Etimologie: Cuvânt provenit din limba franceză syllabisme. (sursa DEX ’09)

SILABIC ~că (~ci, ~ce), adj. 1) Care ține de silabă; propriu silabei. 2) Care constă din silabe. Scriere ~că scriere în care fiecare silabă este reprezentată printr-un semn. Versificație ~că versificație bazată pe numărul silabelor dintr-un vers. Din fr. syllabique. Etimologie: Cuvânt provenit din limba franceză syllabique. (sursa DEX ’09)

SILABĂ ~e substantiv feminin, Unitate fonetică minimă a lanțului vorbirii, alcătuită din unul sau mai multe sunete, care se pronunță printr-un singur efort expirator. ◊ ~ deschisă silabă care se termină într-o vocală. ~ închisă silabă care se termină într-o consoană. Din lat. syllaba, fr. syllable. Etimologie: Cuvânt provenit din limba latină syllaba. (sursa DEX […]

SILABAȚIE ~i substantiv feminin, Descompunere a cuvântului în silabe. Din fr. syllabation. Etimologie: Cuvânt provenit din limba franceză syllabation. (sursa DEX ’09)