IMPRESAR, -Ă, impresari, -e, substantiv masculin și feminin. Înseamnă: Persoană care se ocupă de angajamentele, de contractele unui actor, ale unui cântăreț etc. și organizează spectacole, turnee artistice. Sursa: DEX ’09 Etimologie: Cuvânt provenit din limba franceză: imprésario; limba italiană: impresario; limba germană: Impresario (DEX ’09).
Articles Tagged: cum se pronunta
Cum se pronunță: impracticabilitate
IMPRACTICABILITATE, substativ feminin. Înseamnă: (Rar) Caracterul a ceea ce este impracticabil. Sursa: DEX ’09 Etimologie: Cuvânt provenit din limba franceză: impracticabilité (DEX ’09).
Cum se pronunță: impracticabil
IMPRACTICABIL, -Ă, impracticabili, -e, adjectiv. Înseamnă: 1. (despre drumuri) Pe care nu se poate circula; stricat, desfundat; 2. Care nu poate fi pus în practică, care nu se poate aplica. Sursa: DEX ’09 Sinonime: desfundat, rău (Sursa: Sinonime 2002). Etimologie: Cuvânt provenit din limba franceză: Impraticable (DEX ’09).
Cum se pronunță: impozitare
IMPOZITARE, impozitări, substantiv feminin. Înseamnă: Acțiunea de a impozita. Sursa: DEX ’09 Sinonime: impozare (Sursa: Sinonime 2002). Etimologie: Cuvânt provenit din varianta: A impozita (DEX ’09).
Cum se pronunță: impozit
IMPOZIT, impozite, substantiv neutru. Înseamnă: Prelevare obligatorie, fără prestație și nerambursabilă, efectuată de către administrația publică pentru satisfacerea necesităților de interes general. Sursa: DEX ’09 Sinonime: bir (Sursa: Sinonime 2002). Etimologie: Cuvânt provenit din limba latină: Impositum (DEX ’09).
Cum se pronunță: impozant
IMPOZANT, -Ă, impozanți, -te, adjectiv. Înseamnă: Care impune respect sau admirație prin înfățișare, ținută, comportare; impunător, mândru. Sursa: DEX ’09 Sinonime: frumos, grandios, falnic (Sursa: Sinonime 2002). Etimologie: Cuvânt provenit din limba franceză: Imposant (DEX ’09).
Cum se pronunță: cârciumioară
CÂRCIUMIOARĂ, cârciumioare, substantiv feminin: Diminutiv al lui cârciumă. Sursa: DEX ’09 Etimologie: cârciumă + suf. -ioară (DEX ’09).
Cum se pronunță: cârciumăriță
CÂRCIUMĂRIȚĂ, cârciumărițe, substantiv feminin: Cârciumăreasă. Sursa: DEX ’09 Etimologie: cârciumar + suf. -iță (DEX ’09).
Cum se pronunță: cârciumărit
CÂRCIUMĂRIT, substantiv neutru 1. (pop.) Faptul de a carciumari; ocupatia carciumarului sau a carciumaresei; 2. Impozit care era perceput in trecut pe carciumi. Sursa: DEX ’09 Etimologie: v. a cârciumări (DEX ’09).
Cum se pronunță: cârciumăreasă
CÂRCIUMĂREASĂ, cârciumărese, substantiv feminin 1. Femeie care are in proprietate o carciuma; nevasta de carciumar; carciumarita; 2. Planta erbacee ornamentala cu frunze opuse, ovale, cu flori mari, divers colorate. Sursa: DEX ’09 Etimologie: cârciumar + suf. -easă (DEX ’09).
