IMOBILIAR, -Ă, imobiliari, -e, adjectiv. Înseamnă: (Despre bunuri materiale) Care nu poate fi transportat; imobil. Sursa: DEX ’09 Sinonime: imobil, nemișcător (Sursa: Sinonime 2002). Etimologie: Cuvânt provenit din limba franceză: immobilier (DEX ’09).
Articles Tagged: cum se pronunta
Cum se pronunță: imobil
IMOBIL, imobile, substantiv neutru. Înseamnă: Clădire, casă (mare). Sursa: DEX ’09 Etimologie: Cuvânt provenit din limba franceză: immeuble (modificat după limba latină immobilis) (DEX ’09).
Cum se pronunță: a imobiliza
A IMOBILIZA, imobilizez, verb. Înseamnă: A aduce pe cineva sau ceva în stare de nemișcare, de neclintire, a face să nu se mai poată mișca, să nu mai poată acționa. Sursa: DEX ’09 Sinonime: a fixa, a ține, a paraliza. (Sursa: Sinonime 2002). Etimologie: Cuvânt provenit din limba franceză: immobiliser (DEX ’09).
Cum se pronunță: sfeștanie
SFEȘTANIE ~i substantiv feminin, Slujbă religioasă oficiată la cererea credincioșilor pentru a sfinți ceva (o casă, o fântână etc.). [G.-D. sfeștaniei; Sil. -ni-e]. Din sl. (o)svenštenije. Etimologie: Cuvânt provenit din limba slavă (o)svenštenije. (sursa DEX ’09)
Cum se pronunță: sfeșnicar
SFEȘNICAR ~e substantiv neutru, Suport pentru sfeșnice sub formă de măsuță specială. Din sl. svéštuiniku + suf. ~ar. Etimologie: Cuvânt provenit din limba slavă svéštuiniku. (sursa DEX ’09)
Cum se pronunță: sfeșnic
SFEȘNIC ~ce substantiv neutru, reg. Suport pentru lumânări. Din sl. svéštuiniku. Etimologie: Cuvânt provenit din limba slavă svéštuiniku. (sursa DEX ’09)
Cum se pronunță: sfert
SFERT ~uri substantiv neutru, Fiecare dintre părțile egale ale unui întreg împărțit în patru; a patra parte din ceva; pătrime. Din sl. țetvrutu. Etimologie: Cuvânt provenit din limba slavă țetvrutu. (sursa DEX ’09)
Cum se pronunță: serafim
SERAFIM ~i substantiv masculin, 1) (în creștinism) Rang superior în ierarhia îngerilor. 2) Steag bisericesc cu chipuri de îngeri, purtat la înmormântări. Din sl. serafimu. Etimologie: Cuvânt provenit din limba slavă serafimu. (sursa DEX ’09)
Cum se pronunță: serafic
SERAFIC ~că (~ci, ~ce) 1) adj., Care ține de serafimi; propriu serafimilor; îngeresc; angelic. 2) fig. Care este fără prihană; nevinovat; curat; pur; candid; cast. Din fr. séraphique. Etimologie: Cuvânt provenit din limba franceză séraphique. (sursa DEX ’09)
Cum se pronunță: ser
SER ~uri, substantiv neutru, 1) Component lichid al sângelui. 2) Lichid preparat din sânge sau pe cale artificială și utilizat în scopuri terapeutice. ~ imun ser care conține anticorpi meniți să neutralizeze agenții patogeni, folosit pentru prevenirea unor boli infecțioase. ~ artificial (sau fiziologic) soluție salină diluată, asemănătoare cu plasma sangvină, folosită pentru dizolvarea unor […]
