Articles Tagged: cum se pronunta

GHEBOS, -OASĂ, gheboși, -oase, adjectiv și substativ (masculin și feminin). Înseamnă: 1. (despre persoane) Care are gheb; cu gheb; cocoșat; 2. Care este cu spate încovoiat (de bătrânețe, de greutate); gârbov, grebănos. Sursa: DEX ’09 Sinonime: 1. cocoșat; 2.. gârbovit (Sursa: Sinonime 2002). Etimologie: gheb+ -os (DEX ’09).

GHEBE, substantiv feminin. Înseamnă: Specie de ciuperci comestibile, având picior gălbui sau brun cu un inel alb împrejur și pălărie galbenă-brună, care crește pe tulpina arborilor, provocând putrezirea lemnului. Sursa: DEX ’09 Etimologie: Cuvânt provenit din varianta: gheb (DEX ’09).

GHEBĂ, ghebe, substantiv feminin. Înseamnă: Manta lungă, confecționată din aba sau din șiac, purtată la țară. Sursa: DEX ’09 Sinonime: zeghe  (Sursa: Sinonime 2002). Etimologie: Cuvânt provenit din limba turcă: kebe (DEX ’09).

GHEB, gheburi, substantiv neutru. Înseamnă: 1. (la oameni) Proeminență patologică pe spate care deformează trunchiul; cocoașă; cifoză; gibozitate; 2. Ridicătură de teren în formă de gheb. Sursa: DEX ’09 Sinonime: cifoză, cocoașă, gibozitate (Sursa: Sinonime 2002). Etimologie: Cuvânt provenit din limba latină: glibbus (DEX ’09).

GHEAȚĂ, ghețuri, substantiv feminin. Înseamnă: 1. Apă solidificată la o temperatură mai joasă de zero grade (Țurțure de gheață); 2. (la plural) Întinderi mari de astfel de apă solidificată; 3. fig. Indiferență, răceală; 4. Senzație neplăcută de răceală, provocată de frică, emoție etc.; 5. Plantă erbacee cu tulpina cărnoasă, ramificată, cu frunzele ovale-rotunde și cu […]

GHEATĂ, ghete, substantiv feminin. Înseamnă: (mai ales la pl.) Obiect de încălțăminte intermediar între pantof și cizmă (cu înălțime până deasupra gleznei).   Sursa: DEX ’09 Sinonime: 1. (rar) botină, (reg.) papuc, (Mold.) ciubotă, (Transv. și Maram.) topancă; 2. bocanc  (Sursa: Sinonime 2002). Etimologie: Cuvânt provenit din limba italiană: ghetta (DEX ’09).

GHEARĂ, gheare, substantiv feminin. Înseamnă: 1. ( la păsări și animale) Parte cornoasă, ascuțită și încovoiată de la vârful degetelor, servind mai ales la apărare și la atac; 2. (tehnică) Piesă asemănătoare cu o gheară, care servește la apucat, împiedicat etc.. Sursa: DEX ’09 Sinonime: unghie (Sursa: Sinonime 2002). Etimologie: Cuvânt cu origine necunoscută (DEX […]

GETIC, -Ă, getici, -ce, adjectiv. Înseamnă: Care aparține geților. Sursa: DEX ’09 Sinonime: dac (Sursa: Sinonime 2002). Etimologie: Cuvânt provenit din limba franceză: gétique; limba latină: geticus (DEX ’09).

GET-BEGET, adjectiv invariabil. Înseamnă: (despre persoane) Care are o aparteneță etnică de netăgăduit; din moși-strămoși. Sursa: DEX ’09 Etimologie: Cuvânt provenit din limba turcă: țet-be-țet (DEX ’09).

GET, -Ă, geți, -te, substantiv feminin și masculin. Înseamnă: (mai ales la pl.) Nume dat de greci dacilor (în special, celor de pe cursul inferior al Dunării). Sursa: DEX ’09 Sinonime: dac  (Sursa: Sinonime 2002). Etimologie: Cuvânt provenit din limba franceză: gétes; limba latină: Getae, -arum(DEX ’09).