Cum se pronunță: chimval

CHIMVAL, chimvale, substantiv neutru: Vechi instrument de percuţie format din două talere de aramă care se lovesc unul de altul. Sursa: DEX ’09 Etimologie: Cuvânt provenit din limba slavă: kimvalu (DEX ’09).

Vezi cum se pronunță →

Cum se pronunță: chimonou

CHIMONOU, chimonouri, substantiv neutru 1. Croială de îmbrăcăminte în care mâneca este dintr-o singură bucată cu corsajul; 2. (în portul naţional japonez) Îmbrăcăminte croită astfel, purtată atât de bărbaţi, cât şi de femei. Sursa: DEX ’09 Etimologie: Cuvânt provenit din limba franceză: kimono (DEX ’09).

Vezi cum se pronunță →

Cum se pronunță: chimir

CHIMIR, chimire, substantiv neutru: (în portul popular bărbătesc) Cingătoare lată din piele (ornamentată) prevăzută cu buzunare. Sursa: DEX ’09 Sinonime: șerpar, (înv. și reg.) tisău, (reg.) chingă, (Ban. și Olt.) praștie (Sursă: Sinonime 2002). Etimologie: Cuvânt provenit din limba turcă: kemer (DEX ’09).

Vezi cum se pronunță →

Cum se pronunță: chimion

CHIMION, substantiv masculin 1. Plantă erbacee umbeliferă, având frunze penate şi flori mici, ale cărei seminţe aromatice se folosesc ca mirodenii şi în medicină; 2. Seminţele acestei plante; chimen. Sursa: DEX ’09 Etimologie: Cuvânt provenit din limba turcă: kimyon (DEX ’09).

Vezi cum se pronunță →

Cum se pronunță: chimie

CHIMIE, substantiv feminin: Ştiinţă care se ocupă cu studiul compoziţiei, structurii şi al proprietăţilor substanţelor, precum şi al transformărilor lor. Sursa: DEX ’09 Etimologie: Cuvânt provenit din limba franceză: chimie; limba latină: chimia (DEX ’09).

Vezi cum se pronunță →