Articles Tagged: cum se pronunta

STELAR ~ă (~i, ~e) 1) adj., Care ține de stele; propriu stelelor; astral; sideral. 2) Care are forma unei stele; ca o stea.  Din fr. stellaire. Etimologie: Cuvânt provenit din limba franceză stellaire.    (sursa DEX ’09)

STELAJ ~e substantiv neutru, Mobilă formată din rafturi suprapuse; etajeră mare. Din germ. Stellage. Etimologie: Cuvânt provenit din limba germană Stellage.  (sursa DEX ’09)

STELĂ ~e substantiv feminin, Monument comemorativ, în formă de mică coloană sau pilastru, construit dintr-un bloc monolit de piatră, de obicei cu sculpturi în relief. Din lat. stella, fr. stele. Etimologie: Cuvânt provenit din limba latină stella.  (sursa DEX ’09)

A STENOGRAFIA~ez, vb. tranz. (cuvântări) A înregistra prin intermediul stenografiei. [Sil. -no-gra-fi-a]. Din fr. sténographier. Etimologie: Cuvânt provenit din limba franceză sténographier.  (sursa DEX ’09)

STAZĂ ~e substantive feminin, Încetinire sau oprire a circulației sângelui sau a unei secreții interne a corpului. Din fr. stase. Etimologie: Cuvânt provenit din limba franceză stase. (sursa DEX ’09)

STAVRID ~zi substantive masculine, Pește marin răpitor de talie mică, cu gura mare, prevăzută cu numeroși dinți, având pe laturi o dungă longitudinală cu solzi ascuțiți. [Sil. sta-vrid]. Din ngr. stavrídi. Etimologie: Cuvânt provenit din limba neogreacă stavrídi. (sursa DEX ’09)

STAVILĂ ~e substantiv feminin, 1) Element de construcție care servește la închiderea sau deschiderea apei într-o lucrare hidrotehnică. 2) Element al unui stăvilar care, prin ridicare și coborâre, reglează secțiunea de curgere a apei. 3) Obiect material care împiedică libera trecere; baraj; obstacol. 4) fig. Factor care împiedică realizarea unei acțiuni; piedică; obstacol; baraj; impediment; […]

STAUL ~e substantive neutru, 1) Loc îngrădit (și acoperit) pentru oi și capre; ocol. 2) Construcție specială unde se țin vitele; grajd. [Sil. sta-ul]. Din lat. stab[u]lum. Etimologie: Cuvânt provenit din limba latină stab[u]lum. (sursa DEX ’09)

STAȚIUNE ~i substantiv feminin, 1) Localitate cu izvoare de apă minerală și cu condiții climaterice bune pentru tratamentul diferitelor boli. 2) arheol. Loc unde se observă vestigiile unei așezări umane din epocile primitive. [G.-D. stațiunii; Sil. -ți-u]. Din fr. station, lat. statio, ~onis. Etimologie: Cuvânt provenit din limba franceză station. (sursa DEX ’09)

STAȚIONAR II ~ă (~i, ~e) 1) adj., Care rămâne neschimbat câtva timp. 2) Care se menține în aceeași stare. Din fr. stationnaire, lat. stationarius Etimologie: Cuvânt provenit din limba franceză stationnaire. (sursa DEX ’09)