Articles Tagged: cum se pronunta

VĂTAF, vătafi, substantiv masculin. 1) (în Moldova și Muntenia medievală) Persoana având misiunea de a dirija și supraveghea munca la o moșie boierească; vechil.2) (la curtea unui demni-tar) Con-ducător al curtenilor și slujitorilor.3) pop. Conducător al călușarilor sau al unei cete de coli. Sursa: DEX ’09 Etimologie: Origine necunoscută.

VĂRZĂRIE, vărzării, substantiv feminin. Suprafață de teren plantată, de obicei, cu varză. [G.-D. vărză-riei] Sursa: DEX ’09 Etimologie: varză + suf. ~ărie (DEX ’09)

VĂRZARE, vărzări, substantiv feminin. Placintă cu umplutură de legume sau de fructe. Sursa: DEX ’09 Etimologie: varză + suf. ~are (DEX ’09)

VĂRZAR, vărzari, substantiv masculin, Cultivator de varză. Sursa: DEX ’09 Etimologie: varză + suf. ~ar (DEX ’09)

VĂRUIALĂ, văruieli, substantiv feminin, 1) v. A VĂRUI. 2) Strat de var aplicat pe suprafața pereților și a tavanului. [G.-D. văruielii] Sursa: DEX ’09 Etimologie: v. a vărui + suf. ~ui (DEX ’09)

VĂRSATURĂ, vărsaturi. substantiv feminin. 1) v. A VĂRSA.2) Ceea ce a fost vomitat.3) Loc unde se adună apa după o revărsare. Sursa: DEX ’09 Etimologie: v.a (se) vărsa + suf. ~tură (DEX ’09)  

VĂRSĂTORI ~oare (~ori, ~oare) adjectiv, Care varsă; în stare să verse. Ochi ~ de lacrimi. Sursa: DEX ’09 Etimologie: v. a (se) varsa (DEX ’09)  

VARSAMÂNT ~inte, substantiv neutru, Vărsare a unei sume de bani la bancă. Sursa: DEX ’09 Etimologie: v. a vărsa + suf. ~mânt (DEX ’09)  

VĂRSAȚI ~tă (~ți,~te), adjectiv 1) Care este împraștiat, risipit. 2) (despre marfuri) Care se vinde neambalat, neîmbuteliat (fiind luat dintr-o cantitate mai mare). Sursa: DEX ’09. Etimologie: v. a (se) varsa (DEX ’09)