Cum se pronunță: ilustrisim

ILUSTRISIM, -Ă, ilustrisimi, -e, adjectiv. Înseamnă: (în adresarea către unii prelaţi catolici) Care se bucură de o deosebită onoare; preamărit. Sursa: DEX ’09 Etimologie: Cuvânt provenit din limba franceză: illustrissime; limba italiană: illustrissimo (DEX ’09).

Vezi cum se pronunță

Cum se pronunță: ilustrativ

ILUSTRATIV, -Ă,  ilustrativi, adjectiv. Înseamnă: Care ilustrează; menit să ilustreze ceva. Sursa: DEX ’09 Sinonime: demonstrativ, convingător (Sursa: Sinonime 2002). Etimologie: ilustrativ+ -iv (DEX ’09).

Vezi cum se pronunță

Cum se pronunță: ilustrație

ILUSTRAȚIE, ilustrații, substantiv feminin. Înseamnă: Imagine desenată sau fotografiată destinată să explice sau să completeze un text. Sursa: DEX ’09 Sinonime: poză, chip, tablou (Sursa: Sinonime 2002). Etimologie: Cuvânt provenit din limba franceză: illustration; limba latină: illustratio, ~onis (DEX ’09).

Vezi cum se pronunță

Cum se pronunță: ilustrată

ILUSTRATĂ, ilustrate, substantiv feminin. Înseamnă: Carte poștală care are imprimată pe una din fețe o imagine. Sursa: DEX ’09 Sinonime: vedere (Sursa: Sinonime 2002). Etimologie: Cuvânt provenit din limba franceză: illustré (DEX ’09).

Vezi cum se pronunță

Cum se pronunță: grosime

GROSIME, grosimi, substantiv feminin. Înseamnă: 1. Diametru al secţiunii transversale a unui corp cilindric; 2. Dimensiunea secțiunii transversale în plan orizontal a unui corp. Sursa: DEX ’09 Sinonime: circumferință (Sursa: Sinonime 2002). Etimologie: Gros+ -ime (DEX ’09).

Vezi cum se pronunță

Cum se pronunță: grosiere

GROSIERE, substantiv neutru. Înseamnă: Nutreţuri fibroase (paie, pleavă de cereale etc.) care conţin multă celuloză. Sursa: DEX ’09 Etimologie: Cuvânt provenit din limba franceză: grossier (DEX ’09).

Vezi cum se pronunță

Cum se pronunță: grosier

GROSIER, -Ă, grosieri, -e, adjectiv. Înseamnă: Care este de calitate proastă sau care este insuficient prelucrat; grosolan. Sursa: DEX ’09 Etimologie: Cuvânt provenit din limba franceză: grossier (DEX ’09).

Vezi cum se pronunță

Cum se pronunță: gropniță

GROPNIȚĂ, gropnițe, substantiv feminin. Înseamnă: 1. Încăpere între pronaosul şi naosul unei biserici în care se află, de obicei, mormintele ctitorilor; 2. Cavou, criptă, mormânt sau cimitir situat lângă o biserică. Sursa: DEX ’09 Sinonime: cavou, criptă (Sursa: Sinonime 2002). Etimologie: Cuvânt provenit din limba bulgară: grobnica (DEX ’09).

Vezi cum se pronunță

Cum se pronunță: gropiță

GROPIȚĂ, gropițe, substantiv feminin. Înseamnă: (diminutiv de la groapă) Adâncitură mică pe care o au unii oameni în obraji (în timpul râsului) sau în bărbie. Sursa: DEX ’09 Sinonime: gropușoară (Sursa: Sinonime 2002). Etimologie: groapă+ -iță (DEX ’09).

Vezi cum se pronunță