Cum se pronunță: carierist

CARIERIST, -Ă, carieriști, -ste, I. adjectiv: Care ţine de carierism; propriu carierismului; II. substantiv masculin și feminin: Persoană care foloseşte orice mijloace pentru a face carieră. Sursa: DEX ’09 Etimologie: Cuvânt provenit din limba franceză: carriériste (DEX ’09).

Vezi cum se pronunță →

Cum se pronunță: carierism

CARIERISM, substantiv neutru: Activitate profesională sau socială care urmăreşte numai satisfacerea ambiţiilor personale; tendinţă de a-şi face o carieră. Sursa: DEX ’09 Etimologie: carieră + suf. -ism (DEX ’09).

Vezi cum se pronunță →

Cum se pronunță: carieră

CARIERĂ, cariere, substantiv feminin I. Exploatare minieră la suprafaţa solului de unde se extrage material de construcţie (piatră, marmură, roci etc.); II. 1. Activitate de muncă bazată pe anumite cunoştinţe teoretice şi pe deprinderi practice; profesiune; 2. Avansare rapidă pe treptele scării sociale. Sursa: DEX ’09 Etimologie: Cuvânt provenit din limba franceză: carriere (DEX ’09).

Vezi cum se pronunță →

Cum se pronunță: carie

CARIE, carii, substantiv feminin 1. Leziune a dinţilor care, prin evoluţie, formează o cavitate, provocând distrugerea smalţului şi a dentinei; 2. (metal.) Defect al pieselor turnate, provocat de gaze. Sursa: DEX ’09 Etimologie: Cuvânt provenit din limba franceză: carie; limba latină: caries (DEX ’09).

Vezi cum se pronunță →

Cum se pronunță: caridă

CARIDĂ, caride, substantiv feminin: Animal marin comestibil, asemănător cu racul, cu carnea gustoasă. Sursa: DEX ’09 Sinonime: crevetă (Sursă: Sinonime 2002). Etimologie: Cuvânt provenit din limba neogreacă: gharídha (DEX ’09).

Vezi cum se pronunță →

Cum se pronunță: carlingă

CARLINGĂ, carlingi, substantiv feminin 1. Cabină de avion unde stă pilotul şi unde se găsesc comenzile de zbor; 2. (mar.) Piesă de legătură care uneşte diferite părţi ale unei nave pentru a spori rezistenţa. Sursa: DEX ’09 Etimologie: Cuvânt provenit din limba franceză: carlinque (DEX ’09).

Vezi cum se pronunță →

Cum se pronunță: a scârnâvi

A SCÂRNĂVI, scârnăvesc, vb. tranz. 1) A face scârnav; a umple de murdărie. 2) (persoane) A trata cu vorbe murdare; a vorbi de rău; a huli; a defăima; a cleveti; a măscări. Din lat. serunavu. Sursa DEX ’09. Etimologie: Cuvânt provenit din limba slavă serunavu. (DEX ’09)

Vezi cum se pronunță →

Cum se pronunță: a sângera

A SÂNGERA, sângerez, 1. vb. intranz. 1) (despre răni sau despre părți ale corpului) A elimina sânge. 2) fig. A îndura foarte mult. A-i sângera cuiva inima – a fi cuprins de o mare durere. 3) fig. (despre cer) A deveni roșu-aprins (ca sângele). 2. vb. tranz. (animale sacrificate) A supune operației de recoltare a […]

Vezi cum se pronunță →