Articles Tagged: cum se pronunta

CALCAROS, -OASĂ, calcaroși, -oase, adjectiv: Care conţine calcar; format din calcar. Sursa: DEX ’09 Sinonime: (rar) văros (Sursă: Sinonime 2002). Etimologie: calcar + suf. -os (DEX ’09).

CALCAR, calcare, substantiv neutru: Rocă sedimentară de diferite culori, formată din carbonat de calciu, având diverse întrebuinţări, mai ales ca material de construcţii; piatră-de-var. Sursa: DEX ’09 Sinonime: (geol.) piatră-de-var, (reg.) babiță (Sursă: Sinonime 2002). Etimologie: Cuvânt provenit din limba latină: calcarius; limba franceză: calcaire (DEX ’09).

CALCANEU, calcanee, substantiv neutru: Unul dintre oasele care formează călcâiul. Sursa: DEX ’09 Sinonime: (anat.) (pop.) osul călcâiului (Sursă: Sinonime 2002). Etimologie: Cuvânt provenit din limba latină: calcaneum; limba franceză: calcanéum (DEX ’09).

CALANDRU, calandre, substantiv neutru 1. Maşină cu cilindri rotitori prin care se trece un material flexibil pentru a-l subţia, a-l netezi, a-l imprima; 2. (tipogr.) Presă pentru imprimarea în relief a matriţelor (de stereotipie) şi pentru satinarea hârtiei. Sursa: DEX ’09 Etimologie: Cuvânt provenit din limba franceză: calandre (DEX ’09).

CALAMITATE, calamități, substantiv feminin: Nenorocire mare, care se abate asupra unei colectivităţi; catastrofă de mari proporţii; dezastru; urgie; flagel; prăpăd. Sursa: DEX ’09 Etimologie: Cuvânt provenit din limba latină: calamitas, -atis; limba franceză: calamité (DEX ’09).

CALAMITAT, -Ă, calamitați, -te, adjectiv: Care a suferit de pe urma unei calamităţi. Sursa: DEX ’09 Sinonime: sinistrat (Sursă: Sinonime 2002). Etimologie: din calamitate (DEX ’09).

CALAMINĂ, calamine, substantiv feminin: Reziduu provenit din arderea combustibilului într-un motor cu ardere internă. Sursa: DEX ’09 Sinonime: (min.) hemimorfit (Sursă: Sinonime 2002). Etimologie: Cuvânt provenit din limba franceză: calamine (DEX ’09).

CALAMANDROS, substantiv neutru: (reg.) Lipsă de ordine; dezordine; debandadă; harababură. Sursa: DEX ’09 Etimologie: origine necunoscută (DEX ’09).

CALAJ, calaje, substantiv neutru 1. Potrivire şi fixare a unui organ sau a unei piese de maşină; 2. Aşezare la orizontală a suportului unui aparat topografic de vizare; 3. Postament de grinzi pe care se sprijină navele în timpul construcţiei sau al reparaţiei; 4. Adâncime la care se cufundă în apă o navă în raport […]

CALAICAN, substantiv neutru (pop.) Substanţă cristalină de culoare verde-deschisă, având diferite întrebuinţări (în combaterea dăunătorilor în agricultură, ca materie colorantă etc.); sulfat de fier. Sursa: DEX ’09 Sinonime: sulfat feros (Sursă: Sinonime 2002). Etimologie: Cuvânt provenit din limba neogreacă: kalakánthi (DEX ’09).