Articles Tagged: cum se pronunta

CALORIE, calorii, substantiv feminin 1. (fiz.) Unitate de măsură a energiei termice, egală cu căldura necesară pentru a ridica temperatura unui gram de apă distilată de la 19,5° la 20,5°C la presiune normală; 2. Unitate de măsură care indică energia furnizată organismului de un aliment. Sursa: DEX ’09 Etimologie: Cuvânt provenit din limba franceză: calorie […]

CALORIC, -Ă, calorici, -ce, adjectiv: Care ţine de căldură; propriu căldurii. Sursa: DEX ’09 Etimologie: Cuvânt provenit din limba franceză: calorique (DEX ’09).

CALONEȚ, caloneți, substantiv masculin: Unealtă în formă de scândură netedă şi subţire, folosită la împletitul plaselor pescăreşti. Sursa: DEX ’09 Etimologie: origine necunoscută (DEX ’09).

CALOMNIOS, -OASĂ, calomnioși, -oase, adjectiv: Care ţine de calomnie; propriu calomniei; calomniator. Sursa: DEX ’09 Sinonime: bârfitor, clevetitor, defăimător, denigrator, ponegritor, (rar) calomniator, (pop.) prost, (înv.) mozavirnic (Sursă: Sinonime 2002). Etimologie: Cuvânt provenit din limba latină: calumniosus; limba franceză: calomnieux (DEX ’09).

CALOMNIE, calomnii, substantiv feminin: Afirmaţie mincinoasă făcută cu scopul de a discredita pe cineva; bârfeală; defăimare; ponegrire; clevetire. Sursa: DEX ’09 Sinonime: calomniere (Sursă: Sinonime 2002). Etimologie: Cuvânt provenit din limba latină: calumnia; limba franceză: calomnie (DEX ’09).

CALOMNIATOR, -OARE, calomniatori, -oare, I. adjectiv: Care ţine de calomnie; propriu calomniei; calomnios; clevetitor; II. substantiv masculin și feminin: Persoană care calomniază; clevetitor; bârfitor; ponegritor; defăimător; denigrator; detractor. Sursa: DEX ’09 Etimologie: Cuvânt provenit din limba franceză: calomniateur; limba latină: calumniator (DEX ’09).

CALOMFIR, calomfiri, substantiv masculin: Plantă erbacee perenă aromatică, având tulpina catifelată, frunze ovale şi flori galbene, cultivată şi în scop decorativ. Sursa: DEX ’09 Sinonime: (pop.) calapăr, (reg.) busuiocul-fetelor, busuiocul-sfintelor, izma-Maicii-Preciste (Sursă: Sinonime 2002). Etimologie: Cuvânt provenit din limba bulgară: kalofer (DEX ’09).

CALOMEL, substantiv neutru: Substanţă albă pulverulentă, insolubilă în apă, inodoră, folosită în medicină ca antiseptic şi ca purgativ. Sursa: DEX ’09 Sinonime: (chim. farm.) clorură mercuroasă (Sursă: Sinonime 2002). Etimologie: Cuvânt provenit din limba franceză: calomel (DEX ’09).

CALOIAN, caloieni, substantiv masculin: (folc.) Obiect de ritual, confecţionat din lut sau din lemn, având chip de om, care, în timp de secetă, se îngroapă sau se aruncă în apă cu scopul de a invoca ploaia. Sursa: DEX ’09 Sinonime: (pop.) scaloian, mama-ploaie, Muma-Pădurii (Sursă: Sinonime 2002). Etimologie: Cuvânt provenit din limba slavă: kalenu (DEX […]

CALOFILISM, substantiv neutru: (în opere de artă) Tendinţă de a cultiva frumosul decorativ, adesea gratuit, în detrimentul conţinutului. Sursa: DEX ’09 Sinonime: calofilie (Sursă: Sinonime 2002). Etimologie: calofil + suf. -ism (DEX ’09).