„A călca pe bec” este o expresie romanească – ce inseamnă a face o greșeală, a gafa, a face ceva nepotrivit; sau a intra într-o situație neplăcută printr-un gest sau o vorbă neinspirată;
Articles Tagged: cum se pronunta
Cum se pronunță: a cadastra
A CADASTRA, cadastrez, verb: A înscrie într-un cadastru (determinând din punct de vedere cantitativ). Sursa: DEX ’09 Etimologie: Cuvânt provenit din limba franceză: cadastrer (DEX ’09).
Cum se pronunță: a se uza
A SE UZA, se uzează, verb 1. (despre lucruri) A se învechi prin întrebuinţare sau exploatare excesivă; a se jerpeli; a se ponosi; 2. fig. (despre persoane) A-şi slei forţele fizice; a-şi ruina sănătatea; a se consuma; 3. (despre îmbinări de cuvinte) A pierde expresivitatea. Sursa: DEX ’09 Etimologie: Cuvânt provenit din limba franceză: user […]
Cum se pronunță: subalimentație
SUBALIMENTAȚIE substantiv feminin, Alimentație insuficientă; subnutriție. [G.-D. subalimentației]. Din sub- + fr. alimentation. Etimologie: Cuvânt provenit din sub și din limba franceză alimentation. (DEX ’09)
Cum se pronunță: suavitate
SUAVITATE substantiv feminin, Caracter suav; gingășie; delicatețe. [G.-D. suavității; Sil. su-a-]. Din fr. suavité. Etimologie: Cuvânt provenit din limba franceză suavité. (DEX ’09)
Cum se pronunță: suav
SUAV ~ă (~i, ~e) adj., Care este plin de sensibilitate și delicatețe; gingaș; fin. Parfum ~. Din fr. suave. Etimologie: Cuvânt provenit din limba franceză suave. (DEX ’09)
Cum se pronunță: sturz
STURZ ~i substantiv masculine, Pasăre migratoare de talie mică, cu cioc conic, puternic, cu penaj brun, răspândită prin locuri păduroase. Din lat. turdus. Etimologie: Cuvânt provenit din limba latină turdus. (DEX ’09)
Cum se pronunță: sturion
STURION ~i substantiv masculin, 1) la pl. Familie de pești răpitori, de talie mare, cu corpul acoperit de câteva rânduri de plăci osoase, apreciați pentru carnea și icrele lor (reprezentanți: morunul, nisetrul, păstruga etc.); acipenseride. 2) Pește din această familie. [Sil. -ri-on]. Din it. storione. Etimologie: Cuvânt provenit din limba italiană storione. (DEX ’09)
Cum se pronunță: stupoare
STUPOARE substantiv feminin, 1) v. STUPEFACȚIE. 2) Stare patologică caracterizată prin deprimare și insensibilitate completă. [G.-D. stuporii]. Din fr. stupeur, lat. stupor, ~oris. Etimologie: Cuvânt provenit din limba franceză stupeur. (DEX ’09)
Cum se pronunță: stupit
STUPIT stupituri substantive neutru, pop. Salivă dată afară din gură; scuipat. Stupitul-cucului plantă erbacee meliferă, cu flori liliachii sau albe. Din lat. stupire. Etimologie: Cuvânt provenit din limba latină stupire. (DEX ’09)
