CAROIAJ, caroiaje, substantiv neutru: Reţea de pătrăţele înscrise pe desen, pentru a servi la reproducerea acestuia la o altă scară. Sursa: DEX ’09 Etimologie: Cuvânt provenit din limba franceză: carroyage (DEX ’09).
Articles Tagged: cum se pronunta
Cum se pronunță: caro
CARO, carale, substantiv neutru: (la cărţile de jos) Culoare roşie reprezentată printr-un romb. Sursa: DEX ’09 Etimologie: Cuvânt provenit din limba franceză: carreau (DEX ’09).
Cum se pronunță: carnivor
CARNIVOR, -Ă, carnivori, -e, adjectiv: Care foloseşte drept hrană carnea. Sursa: DEX ’09 Sinonime: (rar) carnasier (Sursă: Sinonime 2002). Etimologie: Cuvânt provenit din limba franceză: carnivore; limba latină: carnivorus (DEX ’09).
Cum se pronunță: carnivor II
CARNIVOR, carnivore, substantiv neutru 1. (la plural) Ordin de mamifere care se hrănesc cu carne (reprezentanţi: lupul, vulpea, hiena, pantera, leul, tigrul etc.); 2. Animal din acest ordin. Sursa: DEX ’09 Etimologie: Cuvânt provenit din limba franceză: carnivore; limba latină: carnivorus (DEX ’09).
Cum se pronunță: carnefice
CARNEFICE, substantiv masculin: (livr.) Persoană care execută osândiţii la moarte. Sursa: DEX ’09 Etimologie: Cuvânt provenit din limba franceză: carnefice (DEX ’09).
Cum se pronunță: carnavalesc
CARNAVALESC, -LEASCĂ, carnavalești, adjectiv: (rar) Care ţine de carnaval; propriu carnavalului. Sursa: DEX ’09 Etimologie: Cuvânt provenit din limba franceză: carnavalesque (DEX ’09).
Cum se pronunță: carnație
CARNAȚIE, carnații, substantiv feminin: (rar) Coloritul şi structura pielii omului. Sursa: DEX ’09 Etimologie: Cuvânt provenit din limba franceză: carnation (DEX ’09).
Cum se pronunță: carne
CARNE, cărnuri, substantiv feminin 1. Ţesut muscular la oameni şi animale; 2. Produs alimentar constând din ţesutul muscular al animalelor sau al păsărilor; 3. (rar) Parte moale a unui fruct sau a unei legume; miez; pulpă. Sursa: DEX ’09 Sinonime: (Transilv.) hanț, (bot.) pulpă (Sursă: Sinonime 2002). Etimologie: Cuvânt provenit din limba latină: caro, carnis […]
Cum se pronunță: iluminism
ILUMINISM, substantiv neutru. Înseamnă: (în sec. XVIII-XIX) Mişcare ideologică şi culturală antifeudală care consideră că societatea poate regenera prin răspândirea culturii în popor. Sursa: DEX ’09 Sinonime: luminism (Sursa: Sinonime 2002). Etimologie: Cuvânt provenit din limba italiană: Illuminismo (DEX ’09).
Cum se pronunță: iluminație
ILUMINAȚIE, iluminații, substantiv feminin. Înseamnă: Iluminare puternică (a unui oraş, a unor străzi etc.) cu ocazia unor festivităţi. Sursa: DEX ’09 Sinonime: luminație (Sursa: Sinonime 2002). Etimologie: Cuvânt provenit din limba franceză: illumination; limba latină: illuminatio, ~onis (DEX ’09).
