Cum se pronunță: a sancționa

A SANCȚIONA, sancționez, vb tranzitiv, care înseamnă (legi, dispoziții, acte etc.) A confirma printr-o semnătură; a aproba; a ratifica. 2) (persoane) A pedepsi, aplicând o sancțiune. [Sil. -sanc-ți-o-na]. Din fr. sanctionner. Sursa DEX 09. Etimologie: Cuvânt provenit din limba: limba franceză sanctionner. (DEX ’09)

Vezi cum se pronunță →

Cum se pronunță: a sanctifica

A SANCTIFICA,  sanctific, verb tranzitiv, care însemnă (rel) A trece în rândul sfinților; a ridica la rang de sfânt; a sfinți [Sil. sanc-ti-]. Din lat. sanctificare, fr. sanctifier. Sursa DEX 09. Etimologie: Cuvânt provenit din limba: limba latină sanctificare. (DEX ’09)

Vezi cum se pronunță →

Cum se pronunță: a salvgarda

A SALVGARDA, salvgardez, vb. tranzitiv care înseamnă (bunuri sociale, morale etc.) A lua sub ocrotire; a apăra; a proteja. Din fr. sauvegarder, it. salvaguardare. Sursa DEX 09. Etimologie: Cuvânt provenit din limba: limba franceză sauvegarder. (DEX ’09)

Vezi cum se pronunță →

Cum se pronunță: sanhedrin

SANHEDRIN, substantiv neutru, care înseamnă. 1) (la vechii evrei) Tribunal suprem. 2) fig. Cerc restrâns de persoane care au pretenția de a da sentințe infailibile în anumite probleme.  Din fr. sanhédrin. Sursa DEX 09. Etimologie: Cuvânt provenit din limba franceză sanhédrin. (DEX ’09)

Vezi cum se pronunță →

Cum se pronunță: sangvinolent

SANGVINOLENT, sangvinolentă, (~ți, ~te) 1) Care conține sânge; cu sânge în componență. 2) Care are culoarea sângelui; asemănător cu sângele. [Var. sanguinolent]. Din fr. sanguinolent, lat. sanguinolentus. Sursa DEX 09. Etimologie: Cuvânt provenit din limba franceză sanguinolent. (DEX ’09)

Vezi cum se pronunță →

Cum se pronunță: sangvinic

SANGVINIC, sangvinică (~ci, ~ce), adj., v. SANGVIN. Temperament sangvinic – tip de temperament caracterizat prin vioiciune, mobilitate. Din germ. sanguinisch. Sursa DEX 09. Etimologie: Cuvânt provenit din limba germană sanguinisch. (DEX ’09)

Vezi cum se pronunță →

Cum se pronunță: sangvin

SANGVIN, sangvină (~i, ~e), adj, 1) Care ține de sânge; propriu sângelui. Grupă sanguină. 2) (despre persoane) Care are o circulație activă a sângelui. [Sil. san-gvin]. Din fr. sanguin, lat. sanguineus. Sursa DEX 09. Etimologie: Cuvânt provenit din limba franceză sanguin. (DEX ’09)

Vezi cum se pronunță →

Cum se pronunță: sangulie

SANGULIE, sangulii, substantiv feminin (înv.), care înseamnă 1) Țesătură foarte fină (de bumbac sau de borangic). 2) Broboadă cconfecționată din astfel de țesătură; maramă. Orig. nec. Sursa DEX 09. Etimologie: origine necunoscută.

Vezi cum se pronunță →

Cum se pronunță: sanguină

SANGUINĂ, sanguine, substantiv feminin, care înseamnă 1) Mineral care conține oxid de fier natural. 2) Creion cu mină roșie-închisă, făcută din acest mineral. 3) Desen executat cu un asemenea creion. 4) Litografie care imită un asemenea desen. [Sil. san-gu-i-]. Din fr. sanguine. Sursa DEX 09. Etimologie: Cuvânt provenit din limba franceză sanguine. (DEX ’09)

Vezi cum se pronunță →

Cum se pronunță: sangeag

SANGEAG, sangeaguri, substantiv neutru (învechit), care înseamnă 1) Steag turcesc de culoare verde, pe care-l trimitea Poarta Otomană cu ocazia înscăunării noului domn în țările române. 2) Diviziune teritorială în Imperiul Otoman. Din turc. sancaki. Sursa DEX 09. Etimologie: Cuvânt provenit din limba turcă sancaki. (DEX ’09)

Vezi cum se pronunță →