Cum se pronunță: a se ierta

A SE IERTA, mă iert, verb. Înseamnă: pop. 1. A-şi lua rămas bun (unul cu altul); 2. A se despărţi pentru totdeauna de cineva care a murit sau care e pe moarte. Sursa: DEX ’09 Etimologie: Cuvânt provenit din limba latină: libertate (DEX ’09).

Vezi cum se pronunță →

Cum se pronunță: a se califica

A SE CALIFICA, mă calific, verb 1. A obţine calificare; a căpăta cunoştinţe într-un domeniu de activitate; a se specializa; 2. A obţine dreptul de a concura la o etapă superioară a unei competiţii (sportive, culturale etc.). Sursa: DEX ’09 Etimologie: Cuvânt provenit din limba latină: qualificare; limba franceză: qualifier (DEX ’09).

Vezi cum se pronunță →

Cum se pronunță: a se calici

A SE CALICI, mă calicesc, verb 1. A deveni calic; a-şi pierde integritatea fizică; a se schilodi; a se mutila; a se schilăvi; 2. A deveni sărac; a-şi pierde averea; a sărăci; a se ruina; a scăpăta; 3. A manifesta zgârcenie; a se scumpi; a se zgârci. Sursa: DEX ’09 Etimologie: din calic (DEX ’09).

Vezi cum se pronunță →

Cum se pronunță: a iezi

A IEZI, iezesc, verb. Înseamnă: (torente de apă) A opri cu ajutorul unei iezături; a zăgăzui; a îndigui; a stăvili. Sursa: DEX ’09 Etimologie: Cuvânt provenit din limba sârbă, croată: jaziti (DEX ’09).

Vezi cum se pronunță →

Cum se pronunță: a ieși

A IEȘI, ies, verb. Înseamnă: 1. (în opoziţie cu a intra) A trece din interior în exterior; 2. A ajunge undeva. Sursa: DEX ’09 Sinonime: 1. a merge, a purcede;  2. a se elibera, a se libera, a scăpa;  3. a ajunge, a da;  4. v. germina; 5. v. apărea; 6. a-i apărea, a-i da;  […]

Vezi cum se pronunță →

Cum se pronunță: a ierta

A IERTA, iert, verb. Înseamnă: 1. (persoane) A scuti de pedeapsă; 2. A elibera de acuzaţie, primind scuzele aduse; a scuza. Sursa: DEX ’09 Sinonime: absolvi; a dezlega; (reg.) a îngădui, (înv.) a lăsa, a șterge, a trece (Sursa: Sinonime 2002). Etimologie: Cuvânt provenit din limba latină: libertare (DEX ’09).

Vezi cum se pronunță →

Cum se pronunță: a califica

A CALIFICA, calific, verb 1. A face să se califice; 2. (persoane) A desemna printr-un calificativ (de obicei depreciativ); a numi; a face; a taxa; a eticheta. Sursa: DEX ’09 Etimologie: Cuvânt provenit din limba latină: qualificare; limba franceză: qualifier (DEX ’09).

Vezi cum se pronunță →